Amânarea executării pedepsei închisorii

Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate realizată în următoarele cazuri:

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situaţie, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată;

b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.

*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este neconstituţională.

În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), amânarea executării pedepsei nu poate fi dispusă dacă cel condamnat şi-a provocat singur starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenţiei chirurgicale, prin acţiuni de autoagresiune sau prin alte acţiuni vătămătoare, sau în situaţia în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror şi de condamnat.

Cererea poate fi retrasă de persoana care a formulat-o.

Hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data pronunţării.

În cazul în care în timpul amânării executării pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii, acesta nu poate fi executat până la expirarea termenului de amânare stabilit de instanţă sau, după caz, până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.

Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de amânare a executării pedepsei poate fi atacată cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Amânarea executării pedepsei închisorii. Condiţii care trebuie îndeplinite. Cererea de amânare.

„Amânarea executării pedepsei este o excepţie de la regula executării de îndată a hotărârii penale. Ea nu reprezintă o înlăturare a pedepsei, ci numai amânarea momentului de la care aceasta urmează a începe, astfel că poate fi dispusă numai în cazul în care executarea pedepsei nu a început. S-a decis că, în situaţia în care condamnatul este arestat în vederea executării în cursul cererii de amânare, solicitarea sa va fi calificată ca o cerere de întrerupere a executării pedepsei, iar în practica mai veche s-a decis că, în asemenea cazuri, competenţa se transferă de la instanţa de executare la instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere⁴⁶⁰¹. Ulterior, această practică s-a modificat, stabilindu-se că instanţa de executare, fiind legal şi mai întâi sesizată, rămâne competentă să soluţioneze cauza.

Textul aduce mai multe elemente de noutate.
Spre deosebire de legea veche, nu mai este prevăzut cazul de amânare a executării pedepsei motivat de consecinţele grave pe care le-ar avea pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care lucrează, executarea imediată a pedepsei³⁶⁷.
Pe bună dreptate, pentru cazul prevăzut de dispoziţiile alin. (1) lit. a), nu se mai pune condiţia ca boala să fie gravă³⁶⁸, important fiind ca aceasta să facă imposibilă executarea imediată a pedepsei şi să fie îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de text. De asemenea, s-a prevăzut că, în acest caz, amânarea se dispune pentru o durată determinată³⁶⁹. În opinia noastră, dispoziţiile alin. (2) contravin raţiunii pentru care a fost prevăzută instituţia amânării executării pedepsei. Dacă, în mod obiectiv, boala de care suferă condamnatul face imposibilă executarea imediată a pedepsei şi nu este posibilă tratarea acesteia, sub pază permanentă, în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, considerăm că soluţia nu poate fi decât de amânare a executării, indiferent de cauza afecţiunii sau a agravării acesteia, în afară de cazul în care lăsarea în libertate a condamnatului ar prezenta un pericolul pentru ordinea publică.”

Obligaţiile condamnatului în cazul de amânărea executării pedepsei 

Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;

b) să ia legătura, în termenul stabilit de instanţă, cu organul de poliţie desemnat de aceasta în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a fi luat în evidenţă şi a stabili mijlocul de comunicare permanentă cu organul de supraveghere, precum şi să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără informarea prealabilă a instanţei care a dispus amânarea;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e) pentru cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul, iar pentru cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. b), să îngrijească copilul mai mic de un an.

Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

b) să nu comunice cu persoana vătămată sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;

c) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.

Amânărea executării pedepsei. Obligaţiile condamnatului în cazul de

„Articolul 453¹ CPP 1968, care reglementa anterior obligaţiile ce pot fi impuse condamnatului pe durata executării pedepsei, a fost introdus prin O.U.G. nr. 60/2006. Intenţia legiuitorului a fost de a preveni situaţiile în care, profitând de faptul că solicitarea de amânare a executării pedepsei a fost admisă, condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei sau există riscul de a comite o altă infracţiune. Articolul 590 NCPP nu a mai reluat o parte din obligaţiile ce puteau fi impuse condamnatului, întrucât unele dintre ele pot fi interzise ca pedepse complementare în noul Cod penal, astfel că, în măsura în care au fost interzise ca pedepse complementare şi accesorii, se vor executa şi pe durata amânării executării pedepsei.
Întrucât textul nu distinge în niciun mod, dispoziţiile art. 590 NCPP se aplică tuturor condamnaţilor şi în toate cazurile prevăzute de art. 589 din acelaşi cod.

Spre deosebire de dispoziţiile art. 453¹ din legea veche, obligaţiile stabilite de lege sunt mai multe, în timp ce obligaţiile pe care instanţa le poate impune pe durata amânării sunt numai în număr de trei³⁷³.

Dispoziţiile alin. (1) lit. b), privind obligaţia condamnatului de a se prezenta la instanţă ori de câte ori este chemat, trebuie înţelese în sensul că acesta trebuie să se prezinte la judecătorul delegat cu executarea.

Prescripţia executării pedepsei. Suspendare. Amânarea executării pedepsei

În perioada cât executarea pedepsei este amânată potrivit art. 589 C. pr. pen., cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei se suspendă conform art. 164 C. pen.
Ca atare, într-o asemenea situaţie, termenul de prescripţie prevăzut în art. 162 C. pen. începe să curgă de la data când amânarea executării pedepsei a expirat (Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 4692/ 22.10.2003, conform www.scj.ro).

Amânarea executării pedepsei. Începerea executării în timpul judecării cererii de amânare. Competenţă

Dacă după introducerea cererii de amânare a executării pedepsei şi mai înainte de soluţionarea ei, condamnatul a fost arestat, cererea sus-menţionată trebuie considerată şi soluţionată ca o cerere de întrerupere a executării pedepsei, care, potrivit art. 592 C. pr. pen., poate fi făcută pentru aceleaşi motive ca şi cererea de amânare a executării pedepse. Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de amânare va rămâne competentă să judece cauza în continuare (T.S., s. pen., dec. nr. 1612/1974, în C 4, p. 541; în acelaşi sens, a se vedea Î.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1794/3.04.2002, conform www.scj.ro).”

 Instanţa competentă

Instanţa competentă să se pronunţe asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa de executare.

În cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea, însoţită de înscrisuri medicale. Judecătorul delegat cu executarea verifică competenţa instanţei şi dispune, după caz, prin încheiere, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. După primirea raportului de expertiză medico-legală cauza se soluţionează de instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.

Instanţa de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amânarea executării pedepsei, în ziua pronunţării, organului de poliţie desemnat în cuprinsul hotărârii de amânare a executării pedepsei închisorii pentru a lua în evidenţă persoana, jandarmeriei, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte condamnatul, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor impuse. Organele în drept refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, ridică provizoriu paşaportul pe durata amânării.

In caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite potrivit art. 590, instanţa de

executare revocă amânarea şi dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de poliţie desemnat de instanţă în cuprinsul hotărârii cu supravegherea celui faţă de care s-a dispus amânarea executării pedepsei verifică periodic respectarea obligaţiilor de către condamnat şi întocmeşte lunar un raport în acest sens către instanţa de executare.

În cazul în care constată încălcări ale obligaţiilor stabilite potrivit art. 590, organul de poliţie sesizează, de îndată, instanţa de executare.

Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen de amânare, judecătorul delegat cu executarea al instanţei de executare este obligat să sesizeze instanţa de executare în vederea verificării subzistenţei temeiurilor amânării, iar când se constată că acestea au încetat, să ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare ori pentru aducerea lui la îndeplinire.

„Instanţa competentă. Competenţa în acest caz este exclusivă şi aparţine instanţei de executare.

În practică, întrucât mandatul de executare a pedepsei închisorii se emite imediat ce extrasul cu privire la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a fost trimis instanţei de executare, situaţiile în care mandatul nu a fost emis sunt rare. Este posibil ca, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul să formuleze cerere de amânare a executării pedepsei, iar cauza să sufere amânări, astfel că, înainte de a se pronunţa o soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii, sentinţa penală să rămână definitivă şi să devină executorie⁴⁶⁴⁴.

Cererea de amânare a executării pedepsei se adresează instanţei de executare. Dacă în cursul judecării cererii condamnatul este arestat şi depus într-un penitenciar aflat în circumscripţia altei instanţe, competentă să soluţioneze cererea rămâne instanţa de executare sesizată⁴⁶⁴⁵. Cererea va fi calificată ca fiind o cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, dar instanţa de executare rămâne competentă să soluţioneze cererea ca instanţă mai întâi sesizată.

Elementul de noutate îl constituie dispoziţiile alin. (2), potrivit cărora, în cazul prevăzut de art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amânare a executării pedepsei se depune la judecătorul delegat cu executarea de la instanţa competentă, acesta dispunând, prin încheiere, efectuarea expertizei medico-legale. Deşi, la prima vedere, aceste dispoziţii sunt în favoarea condamnatului, fiind de natură a urgenta soluţionarea cererii, socotim că, în cazul în care la stabilirea obiectivelor expertizei nu participă şi persoana condamnată sau avocatul acesteia, i se încalcă dreptul la apărare.
Pentru ca instanţa de executare să fie învestită în cazul de mai sus, este necesar să fie sesizată³⁷⁴ de judecătorul delegat după primirea raportului de expertiză medico-legală.
În lipsa altor dispoziţii, rezultă că, pentru cazul prevăzut de art. 589 alin. (1) lit. b), sesizarea instanţei de executare se face direct. Întrucât este necesară depunerea de înscrisuri doveditoare a cauzei care determină amânare, considerăm că, pentru aceleaşi raţiuni, ar fi trebuit ca cererea să fie depusă tot la judecătorul delegat cu executarea.”

Bibliografie

1. 1.extras CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010 (LEGEA nr. 135/2010)
2. comentariu publicat in lucrarea de VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala comentat din 15-iun-2015, Hamangiu
3. VOLONCIU Nicolae;colectiv, Noul Cod de Procedura Penala adnotat. Partea speciala din 01-feb-2016, Universul Juridic
4. NEAGU Ion;DAMASCHIN Mircea;IUGAN Andrei Viorel, Codul de procedura penala adnotat din 06-dec-2018, Universul Juridic