Pornografia infantila
Producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se pedepseşte şi îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, obţinerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice altfel pentru realizarea de spectacole pornografice.
Vizionarea de spectacole pornografice în cadrul cărora participă minori se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Dacă faptele prevăzute la alin. (1), (11), (12) şi (2) au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a) de către un membru de familie;
b) de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului;
c) fapta a pus în pericol viaţa minorului, limitele speciale ale pedepselor se majorează cu o treime.
Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual.
Prin spectacol pornografic se înţelege expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.
Forme ale infracțiunii
Din analiza definiției infracțiunii reies practic patru variante de conținuturi constitutive, sau două infracțiuni în unele cazuri pereche, cu forme atenuate sau agravate.
Astfel, în primul rând, infracțiunea de pornografie infantilă constă în producerea, deţinerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori. Pedeapsa este închisoarea de la un an la 5 ani.
Conform art. 374 al. 4 prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor ori o persoană majoră drept un minor, având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament, precum şi orice reprezentare a organelor genitale ale unui copil cu scop sexual.
Dacă aceste conținuturi alternative se produc printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Conform art. 181 NCP prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic, iar prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.
Dacă oricare dintre acțiunile menționate, indiferent că are loc printr-un sistem informatic sau nu, este săvârșită de către un membru de familie, de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului, sau dacă fapta a pus în pericol viaţa minorului, ne aflăm în cazul unei forme agravate a infracțiunii, limitele speciale ale pedepselor se majorându-se cu o treime.
În al doilea rând, și cel care accesează, fără drept, materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice comite infracțiunea de pornografie infantilă. Pedeapsa în acest caz este închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
În al treilea rând, constituie infracțiunea de pornografie infantilă îndemnarea sau recrutarea unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic, precum și obţinerea de foloase de pe urma unui astfel de spectacol în cadrul căruia participă minori sau exploatarea unui minor în orice altfel pentru realizarea de spectacole pornografice. În acest caz pedeapsa este tot închisoare de la 1 la 5 ani.
Conform art. 374 al.4 ind 1 prin spectacol pornografic se înţelege expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit ori a organelor genitale ale unui copil, cu scop sexual.
În al patrulea rând, comite o formă atenuată a infracțiunii, riscând pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, cel care doar vizionează acest tip de spectacole. Și în acest caz dacă faptele se produc printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Ca și în prima variantă a infracțiunii, dacă oricare dintre acțiunile menționate, indiferent că are loc printr-un sistem informatic sau nu, este săvârșită de către un membru de familie, de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul sau de o persoană care a abuzat de poziţia sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului, sau dacă fapta a pus în pericol viaţa minorului, ne aflăm în cazul unei forme agravate a infracțiunii, limitele speciale ale pedepselor se majorându-se cu o treime. La unele dintre conținuturile alternative este posibilă participația penală sub forma instigării sau a complicității, la altele însă aceasta nu este posibilă, fiind conținuturi săvârșite în persoană proprie deținerea) sau (îndemnul), participantul devenind practic autor al infracțiunii.
Tentativa este posibilă și se pedepsește.
Săvârșirea infracțiunii de către minor.
Aspecte procedurale
Infracțiunea de pornografie infantilă este o infracțiune cu pericol social ridicat, acțiunea penală punându-se în mișcare din oficiu. Urmărirea penală este de competența DIICOT iar judecata este de competența tribunalului.
În faza de urmărire penală, la orice ascultare sau confruntare a minorului organul de urmărire penală citează părinţii acestuia ori, după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea.
Organele de urmărire penală pot să solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul. Fiind o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mică de 15 ani, se poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției
Fiind vorba despre infractori minori, încheierea unui asemenea acord trebuie încuviințată de reprezentantul legal al minorului
În ceea ce privește sancțiunile aplicabile, având în vedere faptul că minorilor nu li se pot aplica pedepse, în cazul în care subiect activ al infracțiunii este un minor care răspunde penal, acesta riscă măsuri educative . Codul penal român prevede atât măsuri educative neprivative de libertate, cât și măsuri educative privative de libertate
Astfel, în funcție de criteriile generale de individualizare a pedepsei , minorilor li s-ar putea aplica măsuri educative neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână sau asistarea zilnică) sau privative de libertate (internarea într-un centru educativ sau internarea într-un centru de detenție).
Teoretic, în cazul variantelor pornografiei infantile pedepsite cu închisoare de maxim 7 ani, există posibilitatea ca procurorul să renunțe la urmărirea penală dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 318 NCPP.
În cazul încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, se poate stabili doar felul măsurii educative. Nu se poate cădea de acord asupra unor soluții precum renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, deoarece aceste soluții îi privesc doar pe inculpații majori.
Dacă se cade de acord asupra unei măsuri educative privative de libertate, având în vedere recunoașterea faptei, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri se reduc cu o treime.
Cu alte cuvinte, în cazul în care se propune măsura internării într-un centru educativ, perioada internării va fi cuprinsă între 9 luni și 2 ani În cazul în care se propune internarea într-un centru de detenție, limitele generale de 2 și respectiv 5 ani, se vor reduce cu o treime, minorului stabilindu-i-se internarea pe o perioadă cuprinsă între 16 luni și 3 ani și 4 luni (40 de luni).
Dacă în faza de urmărire penală nu se încheie un acord de recunoaștere a vinovăției, dar inculpatul minor recunoaște fapta, acesta are posibilitatea de a fi judecat după procedura simplificată prevăzută de art. 375 CPP. Și în acest caz însă este nevoie de încuviințarea reprezentantului său legal.
În caz de admitere a cererii ca judecată să aibă loc după o astfel de procedură, limitele măsurilor educative privative de libertate pe care le riscă inculpatul minor, se reduc cu o treime.
Ședința de judecată este nepublică. La judecarea cauzei se citează serviciul de probaţiune, părinţii minorului sau, după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul.
Dacă în faza de urmărire penală s-a solicitat un raport de evaluare de la serviciul de probațiune, instanța poate să mai solicit un raport sau nu.
Dacă însă în faza de urmărire penală nu s-a solicitat un asemenea raport, instanța este obligată să solicite această probă.
Jurisprudență
Din analiza jurisprudenței relevante pentru prezenta lucrare, a reieșit o asemănare izbitoare între modul de săvârșire de către minori a infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. Astfel, de cele mai multe ori minorii se filmează în timp ce întrețin raporturi sexuale și stochează aceste filmări pe telefonul mobil fără să știe că, din acel moment au comis infracțiunea de pornografie infantilă sub forma producerii, deținerii sau stocării.
De asemenea, de multe ori, autorul minor solicită partenerei sale o fotografie în anumite ipostaze pornografice. Trimiterea acelei fotografii deja duce la consumarea infracțiunii sub forma distribuirii, punerii la dispoziție sau a stocării. Aceeași este și situația când, după stocarea acelor informații, minorul le trimite altor prieteni , fie pentru amuzament, fie pentru a se răzbuna pe partenera de care tocmai s-a despărțit. De asemenea, tot în scop răzbunare, unii minori postează fotografiile indecente pe pagina de facebook a persoanei vătămate, a părinților acesteia sau a școlii unde aceasta învață. Există și situații când minorii nici nu conștientizează gradul de pericol social al infracțiunii. Nu realizează că trimiterea acelor forografii, chiar și într-un grup restrâns de utilizatori, cum ar fi un grup pe WhatsApp sau Messenger, de exemplu, determină săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă printr-un sistem informatic. Nu conștientizează că rețeaua de socializare este considerată „loc public” în sensul art. 184 al. 1 lit. a) Noul Cod Penal care prevede că o faptă se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.
Reamintim că, prin Decizia nr. 4546/27.11.2014 , Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că o rețea de socializare capătă caracter public și accesabilitate potențială deoarece presupune raportat la natura, particularitățile și scopul acesteia, că utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare, neputând estima, și cu atât mai mult, controla, întinderea acestui spațiu.
Prin urmare, orice demers considerat necuviincios în public,în viața reală, are aceeași semnificație și în viața virtuală. Nu întotdeauna este necesar că fotografiile să privească persoane vătămate de sex diferit sau persoane implicate într-un anumit act sexual. De exemplu, într-o speță, au fost condamnați mai mulți minori deoarece, după ce au consumat băuturi alcoolice, ca să se distreze, au mimat mai multe gesturi obscene implicând organele sexuale față de un coleg care era inconștient, și apoi și-au trimis fotografiile unul celuilalt. Există și situații mai grave, când infracțiunea de pornografie infantilă intră în concurs cu alte infracțiuni, precum cea a șantajului sau a violului de exemplu
Astfel, uneori, victima este șantajată că autorul va posta pe facebook sau alte rețele de socializare, poze în care aceasta apare dezbrăcată, sau filmulețe în care apare în ipostaze indecente, dacă nu îi trimite și alte poze, sau dacă nu întreține relații de aceeași natură și cu autorul șantajului.
Concluzii
În toate spețele analizate, care nu au implicat și alte infracțiuni, au fost încheiate acorduri de recunoaștere a vinovăției, instanța aplicând măsuri educative neprivative de libertate, pe o durată medie și maximă. Recunoașterea vinovăției a fost asumată imediat ce minorilor li s-a adus la cunoștință faptele pentru care erau cercetați precum și faptul că acestea reprezintă conținutul infracțiunii de pornografie infantilă. Acest lucru ne face să tragem concluzia că minorii nu cunosc, nu conștientizează ce au voie să facă și ce nu au voie să facă în mediul online.
Suntem de părere că după împlinirea vârstei de 14 ani, vârstă ce atrage nașterea prezumției relative de răspundere penală a minorului (până la 16 ani, moment în care prezumția devine absolută), sau a vârstei de 15 ani (ce pare a fi vârsta de maturitate sexuală conform legiuitorului penal român), elevii ar trebui să beneficieze de educație juridică în licee.
Educația juridică ar putea ajunge la ei, fie sub forma unor întâlniri cu specialiști, fie a unei materii distincte fie sub forma unor capitole care să completeze alte materii.
De exemplu, la informatică, elevii ar putea să învețe și despre infracțiunile de natură cibernetică, printre care și pornografia infantilă, atrăgându-li-se astfel atenția asupra pericolelor pe care le presupune lumea virtuală neînțeleasă în mod corect de minori
De asemenea, legislația trebuie permanent actualizată și pusă în acord cu Directivele europene și cu politica generală a tuturor Statelor Membre în ceea ce privește criminalitatea informatică [15].Acest gen de criminalitate este în continuă evoluție, cunoscând noi forme, odată cu tehnologia. Cooperarea Statelor este esențială atât în dezvoltarea unei strategii comune privind prevenirea acestui tip de criminalitate [16], cât și în preluarea unor modele de prevenire a criminalității informatice încercate deja de state cu o tehnologie mai avansată.
Bibliografie
- extras Noul Cod Penal
- http://www.ugb.ro/Juridica/Issue14ROEN/8._Pornografia_infantila.Alina_Szabo.RO.pdf
