Pretentii

Cod ECLI    ECLI:RO:CACRV:2019:084.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

 

R O M Â N I A

 

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA I CIVILĂ

 

DECIZIE Nr. 2501

Ședința   publică de la 24 Septembrie 2019

Completul compus din:

Președinte: – F_______ Ca rmen C_______

Judecător: –  N___ D_____

Grefier: –  A_____ N_______ P_____

 

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 10 septembrie 2019 , privind judecarea apelului formulat de reclamanta M_____ I____, domiciliată în C______, ________________________. 165, _______________________________________, împotriva sentinței civile nr. 159/28.03.2019, pronunțată de Tribunalul O__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți D_________ A______, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat V________ V_______ D_____, cu sediul în C______, ______________, nr. 15, _________________, _____________, jud. D___,  S_______ C_____ DE N______________, cu sediul în C______, ________________________. 99, jud. D___ și intimatul chemat în garanție G_______ ROMÂNIA A________ R__________ SA, cu sediul în București, sector 1, _____________________ Gaulle, nr. 15, __________ 8, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către apelanta reclamantă M_____ I____, la data de 18.09.2019, după care:

Dezbaterile din ședința publică de la data de 10 septembrie 2019 , au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

C U R T E A

 

Asupra apelului de față.

Prin cererea înregistrată la data de 29.06.2017 pe rolul Tribunalului D___, reclamanta M_____ I____, a chemat în judecată  pe pârâții D_________ A______ și S_______ C_____ de N______________ C______, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei D_________ A______ la plata sumei de xxxxxxxxxxx Euro și a pârâtului S_______ C_____ de Ne uropsihiatrie C______ la plata sumei de 50.000.000 Euro.

Prin sentința civilă nr.159/28.03.2019, pronunțată de Tribunalul O__ în dosarul nr. XXXXXXX/ 2017 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității și excepția tardivității acțiunii.

          S-a respins acțiunea formulată de  reclamanta M_____ I____, domiciliată în C______, _______________________.165, ________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx  în contradictoriu cu pârâții D_________ A______,cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la cabinet avocat V________ V_______ D_____, cu sediul în C______ , _______________. 15, nr.15, _________________, ____________, Județul D___,  S_______ C_____ de N______________ C______, _______________________.99, Județul D___, ca neîntemeiată.

           S-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta D_________ A______, în contrad ictoriu cu chematul în garanție _____________________________ R__________ SA, ca neîntemeiată.

            A fost  obligată reclamanta la plată către pârâta D_________ A______ a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.

Pentru a se pronunța astfel , instanța a reținut:

           Din analiza cu prioritate, în temeiul art.248 C proc civ, a excepțiilor invocate de pârâții D_________ A______ și S_______ C_____ de N______________ C______, precum și de chematul în garanție  _____________________________ R__________ SA, instanța a reținut următoarele:

          C u privire la e xcepția lipsei calității procesuale active:

          Pârâta D_________ A______ a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că dreptul a cărui ocrotire se cere este dreptul la integritatea fizică și psihică a fiului reclamantei, M_____ C_______ N___, decedat, acesta fiind titularul drepturilor pretins a fi fost încălcate. Mai arată pârâta că reclamanta nu a făcut dovada că apără un drept sau un interes al său legitim, neexistând identitate între titularul dreptului dedus judecății și persoana care a învestit instanța de judecată.

          Instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta a solicitat  să se constate existența unui act de malpraxis ce a avut ca urmare decesul fiului său, M_____ C_______ N___ și repararea prejudiciului moral izvorât din actul de malpraxis săvârșit de pârâta D_________ A______. Aceasta și-a întemeiat demersul judiciar pe dispozițiile speciale în materie, respectiv Legea nr.95/2006, OMS nr.1343/2006, Legea nr.487/2002, în complinirea cărora a invocat dispozițiile de drept comun ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

           Este adevărat că titularul drepturilor pretins a fi fost încălcate este M_____ C_______ N___, dar vătămarea acestor drepturi a dus la decesul pacientului M_____ C_______ N___, astfel încât dreptul la acțiune aparține succesorilor persoanei decedate, respectiv reclamantei M_____ I____, mama defunctului.

           Pentru aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

           În ceea ce privește e xcepția inadmisibilității acțiunii:

           Pârâții D_________ A______ și S_______ C_____ de N______________ C______ au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede o procedură specială prealabilă de constatare a unui act de malpraxis, expusă în dispozițiile art.668-672, în urma căreia se emite o Decizie prin care se constată existența sau inexistența unui act de malpraxis și doar această decizie poate fi supusă cenzurii instanței. Cum în prezenta acțiune nu se contestă o decizie a Comisiei de Monitorizare și Competență Profesională, cei doi pârâți au susținut că acțiunea formulată este inadmisibilă.

           De asemenea, chematul în garanție Generală România A________ R__________ SA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că reclamanta a sesizat Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, iar aceasta s-a pronunțat prin Decizia nr.14/21.06.2017, în care a concluzionat că, în cazul lui M_____ C_______ N___, medicul D_________ A______ nu a săvârșit niciun act de malpraxis medical și, pentru că reclamanta nu a formulat contestație împotriva Deciziei nr.14/21.06.2017, astfel cum prevede art.673 din Legea nr.95/2006, ci a formulat direct o acțiune în pretenții invocând răspunderea civilă delictuală, acțiunea este inadmisibilă.

             Excepția inadmisibilității a fost respinsă pentru următoarele considerente comune:

             Potrivit art.14  din OMS nr.482/2007, „persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, fie instanței judecătorești competente, potrivit legii”.

            Prin urmare, cel prejudiciat printr-un act de malpraxis se poate adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, parcurgând o procedură prealabilă sesizării instanței competente, fie direct instanței judecătorești.

           Pârâții D_________ A______,  S_______ C_____ de N______________ C______ și chematul în garanție Generală România A________ R__________ SA au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile atunci când consideră ca fiind inadmisibilă acțiunea.

           Este adevărat că, potrivit art. 34 din OMS 1343/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazuri le de malpraxis , comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis este competentă să stabilească, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situatie de malpraxis, în baza raportului primit de la expertul sau expertii desemn ati potrivit art. 29, iar potrivit art. 36 din OMS 1343/2006, persoana nemultumita de decizia comisiei asupra existentei cazului de malpraxis o poate contesta la instanța de judecata competenta, în termen de 15 zile de la data comunicarii.

             Însă,  în cauză au fost incidente și dispozițiile art. 684 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,  care au următorul conținut:

            „ (1) În cazul în care asiguratorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.(2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.”

            Prin urmare, procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție, potrivit dreptului comun, de unde rezultă că o astfel de procedură prealabilă este facultativă și neparcurgerea sa nu poate fi opusă persoanei vătămate.

            Pentru toate aceste considerente, în raport de motivele de fapt invocate și textele legale aplicabile, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei a fost admisibilă.

            Instanța s mai reținut că pârâta D_________ A______ a invocat excepția inadmisibilității cererii principale, prin care reclamanta a solicitat a se constata existența unui caz de malpraxis, raportat la dispozițiie art.35 C prc civ. A susținut pârâta că reclamanta, prin precizarea de acțiune formulată în etapa de regularizare a cererii de chemare în judecată, a precizat că solicită instanței constatarea existenței unui act de malpraxis ori, raportat la dispozițiile art.653 alin.1 lit.b din Legea nr.95/2006, reclamanta a solicitat instanței să constate existența unei stări de fapt care constă în eroarea profesională în exercitarea actului medical, fără a învesti instanța cu soluționarea unei cereri în constatarea existenței unui drept.

           Nici aceste motive nu au atras inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, din următoarele consider ente:

           Este adevărat că, prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată (f.49-50 dosar), reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D_________ A______ și S_______ C_____ de N______________ C______, să se constate existența unui act de malpraxis care a avut ca urmare decesul fiului său M_____ C_______ N___, obligarea pârâtei D_________ A______ la plata sumei de xxxxxxxxxxx Euro și obligarea pârâtului S_______ C_____ de N______________ C______ la plata sumei de 50.000.000 Euro reprezentând despăgubiri morale pentru vătămarea cauzată prin decesul fiului său.

Prin aceeași precizare de acțiune, reclamanta a precizat că dreptul subiectiv încălcat, urmare a actului de malpraxis, îl constituie dreptul la viață,  integritate fizică și psihică, protejat de art.22 din Constituție și art.2 și 3 din Convenția Europeană  Drepturilor Omului.

Așadar, reclamanta nu a solicitat  instanței, astfel cum eronat susține pârâta, constatarea unei stări de fapt, ci a încălcării unui drept subiectiv nepatrimonial prin săvârșirea unui act de malpraxis, astfel încât excepția inadmisibilității apare, și din această perspectivă, ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la e xcepția tardivității acțiunii:

            Pârâții D_________ A______,  S_______ C_____ de Neuro psihiatrie C______ și chematul în garanție G_______ România A________ R__________ SA au invocat excepția tardivității formulării acțiunii, susținând în esență că reclamanta nu a contestat Decizia nr.14/21.06.2017, emisă de Comisia de Monitorizare și Competență Profesională în termen de 15 zile de la data comunicării, astfel cum prevăd dispozițiile art.673 din Legea nr.95/2006 și art.36 din OMS nr.1343/2006.

           Instanța a reținut că, potrivit art. 14-16 din OMS nr. 482/2007,  Persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, denumită în continuare Comisia, fie instanței judecătorești competente, potrivit legii. În situația în care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis ori a instanței judecătorești competente de către persoanele care au acest drept, potrivit legii, Comisia stabilește prin decizie dacă a fost sau nu un caz de malpraxis. Decizia Comisiei poate fi contestată de către asigurător sau părțile implicate la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării acesteia.

  De asemenea, potrivit art. 36 din OMS nr.1343/2006, În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

             Aceeași reglementare se reg ăsește și în dispoziț iile  art.684 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora, (1) În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. (2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.

          Din dispozițiile legale sus menționate, rezultă că cel prejudiciat printr-un act de malpraxis se poate adresa fie Comisiei de Monitorizare și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, parcurgând o procedură prealabilă sesizării instanței competente, fie direct instanței judecătorești.

            În speță, prin acțiunea formulată, reclamanta s-a adresat direct instanței judecătorești, solicitând constatarea existenței cazului de malpraxis și repararea prejudiciului moral cauzat, invocând răspunderea civilă delictuală. În consecin ță, obiectul cererii pendinte nu a fost contestație împotriva deciziei Comisiei de Monitorizare și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, situație în care, într-adevăr, ar fi fost incidente în cauză dispozițiile legale sus menționate privind formularea contestației în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, ci este o acțiune în răspundere civilă delictuală, care poate fi formulată oricând, înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege.

              Pentru considerentele expuse, a fost respinsă și excepția tardivității formulării acțiunii.

              Pe fondul cauzei , instanța a analizat dacă în ce îi privește pe pârâții D_________ A______ și S_______ C_____ de N______________ C______, au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

            Potrivit art.1357 Noul Cod civil, aplicabil în speță, în raport de dispozițiile art.6 alin.5 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil și data producerii pretinselor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii (11.10.2016 – 26.10.2016), cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, astfel instanța va analiza incidența răspunderii civile delictuale a pârâtei D_________ A______, respectiv dacă există fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.

             Cu privire la fapta ilicită, aceasta constă în existența cazului de malpraxis, astfel cum acesta este definit de art.653 alin.1 lit. b din Legea 95/2006, potrivit căruia malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.

         Articolul 653 menționează în alineatele subsecvente că Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale. Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei și atunci când își depășește limitele competenței, cu excepția cazurilor de urgență în care nu este disponibil personal medical ce are competența necesară. Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii.

                Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanta, prin sesizarea din data de 24.03.2017, a semnalat Comisiei de Monitorizare și Competență Profesională pentru Cazurile de Malpraxis că decesul fiului său, M____ C_______ N___, în S_______ C_____ de N______________ din C______, s-a produs din culpa medicală a medicului primar D_________ A______.

              Prin Decizia nr.14/21.06.2017 emisă de Direcția de Sănătate Publică D___ s-a decis că, în cazul domnului M_____ C_______ N___, medicul D_________ A______ nu a săvârșit niciun act de malprax is medical.

             Împotriva Deciziei nr.14/21.06.2017 emisă de Direcția de Sănătate Publică D___ reclmanta a formulat contestație, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C______ sub nr.xxxxx/215/2017. Cauza a fost strămutată la Judecătoria Slatina , iar prin sentința nr.3118/25.06.2018 a Judecătoriei Slatina, rămasă definitivă, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cauzei.

             Cum prin decizia comisiei s-a hotărât că pârâta D_________ A______ nu a săvârșit niciun act de malpraxis medical, hotărârea comsiei fiind acceptată definitiv de reclamantă, prin renunțarea acesteia la contestația formulată împotriva deciziei, instanța reține că nu este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite constând în săvârșirea actului de malpraxis de către pârâta D_________ A______.

             Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 17 din OMS 482/2007, potrivit cărora, în situația în care Comisia a stabilit existența unei situații de malpraxis, instanța judecătorească competentă poate, la cererea persoanei prejudiciate, să oblige persoană responsabilă la plata despăgubirilor. În speță, Comisia a stabilit, prin Decizia nr.14/21.06.2017,  că nu a fost săvârșit niciun act de mapraxis de către pârâtă, contestația împotriva deciziei fiind soluționată definitiv de către instanță.

             Cu referire la cererea reclamantei de obligare a pârâtului S_______ C_____ de N______________ C______ la despăgubiri, instanța a reținut că au fost invocate, ca temei juridic al răspunderii civile, prevederile art.1373 alin.1 și 2 Noul C.civ., aplicabil în cauză (art.1000 alin.3 vechiul Cod civil), potrivit cărora Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

  Pentru a se angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară întrunirea elementelor condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului, existența la data săvârșirii faptei a raportului de prepușenie și săvârșirea faptei de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

            Constatând că nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului D_________ A______, s-a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a comitentului S_______ C_____ de N______________ C______, având in vedere ca acesta putea fi obligat la plata despagubirilor doar prin prisma dispozitiilor art. 1373 C .civ., daca s-ar fi stabilit culpa paratei D_________ A______.

             Dată fiind soluția asupra cererii principale, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție,  formulată de pârâta D_________ A______, în contradictoriu cu chematul în garanție G_______ România A________ R__________ SA.

              Cu privire la cererea pârâtei D_________ A______ de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4500 lei, reprezentând onorariu avocat, instanța a reținut că, potrivit art.451 alin.2. C.pr.civ. poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, însă măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

            Astfel se stabilește posibilitatea instanței, chiar și din oficiu, de a reduce motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei

             Față de aceste criterii instanța a considerat că onorariul de avocat de 1000 lei este proporțional cu volumul de muncă depus de avocat, precum și cu valoarea cauzei.

             Și jurisprudența  Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

           Astfel, raportat la criteriile la care se referă art. 451 alin.2  N.C.pr. civilă, considerând că onorariul de avocat de 1000 lei  este proporțional cu volumul de muncă depus de  avocat   și valoarea pricinii, instanța a obliga t reclamanta la plată către pârâta D_________ A______ a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta M_____  I____, criticând-o pent ru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, reclamanta a arătat că i nstanța de fond nu a administrat și a respins nejustificat probele invocate în dovedirea pretențiilor sale .

În acest sens, apelanta a criticat motivarea cu care instanța a respins proba cu martori , aceea că probă nu a r fi fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, susținând că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și menționate în concluziile scrise rezultă că o asemenea probă a fost solicitată încă din faza de regularizare a cererii de chemare în judecată .

În ceea ce privește proba cu expertiză de specialitate și cea cu înscrisuri privind emiterea unei adrese către S_______ C_____ de N______________ C______ și S_______ de N______________ Poiana M___, s-a menționat că acestea au fost respinse pe considerentul că acestea nu sunt utile soluționării cauzei raportat la probatoriul administrat până la data respectivă, apelanta considerând însă că nu se poate deduce despre ce probatoriu a făcut referire instanța de judecată, în condițiile în care, prin cererea de probatorii formulată pentru termenul de judecată din 03.05.2018, aflată la fila 12 din dosar, în interesul aflării adevărului obiectiv, s-a solicitat administrarea de către prima instanță a probelor , inclusiv a expertizei de specialitate prin care urmărea să dovedească nerespectarea de către pârâți a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a Legii nr. 487/2002 a sănătății mentale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, precum și a Norm elor de aplicare a acestei legi.

A susținut că prin administrarea acestei probe s-ar fi constatat caracterul voluntar sau nevoluntar al internării, măsurile luate pe perioada internării privind efectuarea unor analize medicale, rele tratamente fizice aplicate pacientului prin loviri, violențe, măsuri de restricționare a li bertății de mișcare a acestuia, daca a fost evaluată starea d e sănătate mentală la internare, dat fiind că lipsa acesteia și a unui diagnostic corect reprezintă un risc de abuz medicamentos, care po a t e cauza un handicap, o incapacitate durabilă sau po a t e pune în pericol viața, dacă eliberarea și administrarea medicamentelor s-a făcut prin prescripție medicală, în sensul că medicamentele prescrise conțin într-o cantitate ca re nu este exceptată o substanță clasific ată ca stupefiant sau psihotrop, dacă au fost respectate cerințele acordului scris și a consimțământului informat al pacientului.

Referitor la Decizia nr. 14/21.06.2017, emisă de DSP – D___ -Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, s-a invocat faptul că instanța de fond a r fi realizat o apreciere proprie în ceea ce privește renunțarea la judecarea Contestației împotriva acestei decizii, apreciere care, în opinia apelantei, ar încălca dispozițiile art. 14-16 din OMS nr. 482/2007, potrivit cărora persoanele prejudiciate printr-un act de malpraxis se pot adresa fie Comisiei de monitorizare, fie instanței judecătorești competente, precum și ale art. 684 din Legea nr. 95/2006 – alin. 2, potrivit cu care procedura stabilirii cazurilor de malpraxis de către Comisie nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.

Sub acest aspect, apelanta a învederat că și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile dreptului comun în materie, ale art. 1373 alin. 1 și 2 din Noul Cod Civil, potrivit cărora c omitentul este obligat să repare pre judiciul cauzat de prepușii săi, menționând și faptul că dosarul civil nr. xxxxx/215/2017 al Judecătoriei Slatina și dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului O__ aveau cauze și părți diferite, iar renunțarea la judecarea dosarului civil nr. xxxxx/2 15/2017 al Judecătoriei Slatina, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la d osarul cauzei, s-a făcut pe raționamentul repunerii pe rol a dosarului nr. XXXXXXXXXXXX care a fost suspendat de către prima instanță în condițiile art. 413, alin. 1, pct. 1, din NCPC.

D____ urmare, consideră că din aceste aspect rezultă adevărata motivație a renunțării reclamantei la acțiunea care făcea obiectul dosarului nr. xxxxx/215/2017 , respectiv necesitatea continuării litigiului care făcea obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului O__ , având în vedere cadrul procesual privitor la părți și obiectul cauzei și în cadrul căruia, în urma încuviințării și ad ministrării probelor solicitate, ar fi condus la stabilirea adevărului obiectiv, respectiv dacă există faptă ilicită, vinovăție , precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților și prejudiciul cauzat.

Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

             Î n drept, și-a  întemeiat a pelul pe dispozițiile art. 466 alin. 1, coroborat cu art. 480 alin. 2, din NCPC .

La data de 10.07.2019, intimata-pârâtă D_________ A______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

La data de 11.07.2019,  intimatul-pârât S_______ C_____ DE N______________ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, invocând în drept dispoz. art.205- 208 C .pr.civilă, coroborat cu Lg.95/2006 și Lg.487/2002, OMS 488/2016 și OMS 1343, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul chemat în garanție G_______ ROMÂNIA A________ R__________ SA a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Examin ând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477-478 C__, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

În cauza de față, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală de drept comun, prin car e s-a solicitat obligarea pârâti lor , unitate a medicală și medicul de caz din cadrul acesteia , la plata daunelor pentru prejudiciul moral cauzat prin ceea ce reclamanta a invocat a fi o situație de malpraxis care a condus la decesul fiului său.

Prima instanță a respins acțiunea formulată, motivând în esență că nu este îndeplinită condiția faptei ilicite,  întrucât prin decizia nr.14/21.06.2017 emisă de direcția de Sănătate Publică D___ – Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis s-a hotărât că pârâta medic D_________ A______ nu a săvârșit niciun act de malpraxis medical, iar aceasta a fost acceptată definitiv de către reclamantă, prin renunțarea acesteia la judecarea contestației formulate împotriva deciziei.

Argumentându-și astfel sentința pronunțată, după ce a respins cererile de probatorii formulate de reclamantă în vederea dovedirii culpei medicale a pârâtei, inclusiv proba cu expertiza de specialitate, Tribunalul a soluționat practic cauza fără a ____________________________, apreciind că neparcurgerea completă a procedurii de contestare a deciziei nr.14/21.06.2017 emisă de direcția de Sănătate Publică D___- Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis împiedică dovedirea de către reclamantă a actului de malpraxis în cadrul unei actiuni în răspundere civilă delictuală de drept comun.

O astfel de motivare vine, însă, în totală contradicție cu soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinările formulate de către pârâti și chematul în garanție, soluție în motivarea căreia prima instanță a invocat în drept disp. art.14 din OMS nr.482/2007 și art.684 din Legea nr.95/2006.

Potrivit celui din urmă articol menționat:

„ (1) În cazul în care asigurătorul sau oricare dintre părțile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

(2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun.”

Din aceste prevederi legale rezultă, asadar, că persoana care se consideră vătămată printr-un act de malpraxis are posibilitatea de a se adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, caz în care are loc o procedură prealabilă sesizării instanței, finalizată printr-o decizie a acestei Comisii, ce poată fi contestată în instanță, fie de a se adresa direct instanței de judecată care va soluționa cauza potrivit dreptului comun.

Scopul instituirii de către legiuitor a unei astfel de optiuni este garantarea liberului acces la justiție, prin posibilitatea oferită persoanei prejudiciate de a dovedi, pe baza unor probatorii de specialitate, existența actului de malpraxis și, implicit, culpa medicală ca o condiție a angajării răspunderii civile, fie prin combaterea concluziilor comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis în cadrul unei contestații împotriva deciziei adoptate de această comisie, fie prin cercetarea culpei direct în instanță.

Este adevărat că , o dată aleasă una dintre cele două căi, partea nu poate să recurgă și la cealaltă și că, în speță, reclamanta a înțeles să parcurgă inițial procedura prealabilă la Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, contestând apoi decizia prin care s-a finalizat această procedură – decizia nr. 14/21.06.2017 în cadrul dosarului nr.xxxxx/215/2017 al Judecătoriei Slatina . Însă, aceasta a renunțat ulterior la judecarea contestației, înainte a se ajunge la verificarea aspectelor de fond ale cauzei, respectiv la analizarea legalității deciziei sub aspectul concluziilor comisiei cu privire la actul de malpraxis.

Or, din punctul de vedere al efectelor pe care le produce, desistarea reclamantei de la judecata contestației împotriva deciziei nr. 14/21.06.2017 emisă de direcția de Sănătate Publică D___- Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis are aceeași semnificație ca și necontestarea unei astfel de decizii, împiedicând soluționarea în fond a cauzei, ceea ce deschide calea acțiunii direct la instanță, potrivit art.684, alin.2 din Legea nr.95/2006, cu posibilitatea pentru parte de a propune administrarea probatoriilor apte să facă dovada culpei medicale.

P rin urmare, nu este vorba de două proceduri paralele în cadrul cărora să se poate ajunge la concluzii contradictorii cu privire la existența actului de malpraxis, prin renunțarea la judecata contestației împotriva deciziei nr. 14/21.06.2017 emisă de Direcția de Sănătate Publică D___ reclamanta exprimându-și tocmai dreptul de opțiune prevăzut de art.14 din OMS nr.482/2007, cu privire la valorificarea pretențiilor sale pe fond în cadrul acțiunii în răspundere civilă de drept comun.

În aceste condiții, trebuia să i se permită reclamantei administrarea unor probe de specialitate, în special expertiza medicală, prin care aceasta să poată face dovada susținerilor sale cu privire la săvârșirea actului de malpraxis și, în urma evaluării cărora, instanța să-și poată forma convingerea cu privire la îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâților.

Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu se justifică respingerea cererii de probatorii constând în expertiza medicală, solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, o astfel de probă fiind utilă, potrivit art.330 C__, pentru verificarea împrejurării dacă în cauză a fost săvârșit sau nu un act de malpraxis. Nu poate fi primită, așadar, motivarea cu care prima instanță a respins această cerere, anume aceea că ea nu este utilă raportat la probatoriul administrat până la momentul respectiv, în condițiile în care singura probă dintre cele depuse la dosar la care tribunalul s-a referit în considerentele hotărârii sale este decizia deciziei nr. 14/21.06.2017 emisă de Direcția de Sănătate Publică D___ prin care s-a constatat că medicul D_________ A______ nu a săvârșit un act de malpraxis medical, decizie care, în raport de disp.684, alin.2 din Legea nr.95/2006, nu poate fi considerat un act ale cărui concluzii sunt obligatorii pentru instanță.

În ceea ce privește proba testimonială, este corectă, însă, soluția primei instanțe de decădere a reclamantei din această probă, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, nu s-au indicat numele și adresele martorilor în vederea citării, conform art.194, lit.e, teza finală C__. Împrejurarea că, prin cererea introductivă, reclamanta a propus doar proba testimonială, fără a se conforma celorlalte cerințe impuse de art.194, lit.e C__ referitoare la indicarea numelor și adreselor martorilor, nu este de natură a înlătura sancțiunea decăderii prevăzută de art.254, alin.1 C__, aceasta intervenind de fiecare dată când probele nu sunt propuse într-un anumit termen în condițiile legii, astfel că această critică din apelul reclamantei este neîntemeiată.

În concluzie, se reține că renunțarea reclamantei la judecarea contestației împotriva deciziei nr. 14/21.06.2017 emisă de Direcția de Sănătate Publică D___ în dosarul nr.xxxxx/215/2017 a fost apreciată greșit de către prima instanță drept o recunoaștere a legalității și corectitudinii acesteia, ea reprezentând, dimpotrivă, manifestarea dreptului de opțiune prevăzut de art. 14 din OMS nr.482/2007, astfel că respingerea acțiunii de drept comun de față, exclusiv pe considerentul unei acceptări a respectivei decizii, prin renunțarea la judecarea contestației, fără administrarea unor probe de specialitate pe baza cărora instanța să-și poată forma convingerea cu privire la existența cazului de malpraxis și, în consecință, a existenței faptei ilicite și culpei medicale, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Având în vedere această împrejurare, precum și faptul că, prin cererea de apel, s-a solicitat anularea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea apreciază că sunt incidente disp. art.480, alin.3, teza a II-a C__.

Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită apelul ca fondat și, în temeiul textului de lege menționat, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, Tribunalul va pune în discuție și va proceda la efectuarea unei expertize medicale pentru a verifica dacă a existat vreo culpă în efectuarea actului medical și, în raport de concluziile acesteia și de celelalte probe pe care le va considera necesare, se va pronunța motivat asupra acțiunii reclamantei și asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta D_________ A______.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Admite apelul formulat de reclamanta M_____ I____, domiciliată în C______, ________________________. 165, ______________, ____________, jud. D___, împotriva sentinței civile nr. 159/28.03.2019, pronunțată de Tribunalul O__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți D_________ A______, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat V________ V_______ D_____, cu sediul în C______, ______________, nr. 15, _________________, _____________, jud. D___,  S_______ C_____ DE N______________, cu sediul în C______, ________________________. 99, jud. D___ și intimatul chemat în garanție G_______ ROMÂNIA A________ R__________ SA, cu sediul în București, sector 1, _____________________ Gaulle, nr. 15, __________ 8, având ca obiect pretenții.

Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare .

Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2019.

 

   

Președinte,

F_______ C_____ C_______

 Judecător,

N___ D_____

 Grefier,

A_____ N_______ P_____

 

     

Red.Jud.F.C.C_______

Data:01.10.2019

Tehn.I.C./Ex.7

Jud.Fond/L.B______

 

 

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer R______ pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

La apelul nominal, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de concluzii scrise de către apelanta reclamantă M_____ I____, la data de 18.09.2019, după care:

Dezbaterile din ședința publică de la data de 10 septembrie 2019 , au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Aveti o intrebare?