Revocarea voluntară a testamentului
Revocarea voluntară a testamentului expresă
Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat.
Revocarea expresă a testamentului făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul naţional notarial prevăzut la art. 1046.
„Prin natura sa, un testament este un act juridic civil esenţialmente revocabil. Ca atare, testatorul îşi poate revoca testamentul oricând ulterior întocmirii sale, până la momentul decesului său. Revocarea testamentului ca urmare a propriei voinţe a testatorului exprimate în acest sens constituie o revocare voluntară.
Revocarea voluntară poate avea loc expres sau tacit.
Norma analizată tratează revocarea voluntară expresă a testamentului. Conform textului, o asemenea revocare poate fi totală (când testatorul revocă toate dispoziţiile testamentare cuprinse în testament) sau parţială (când testatorul revocă numai o parte a dispoziţiilor testamentare).
În ceea ce priveşte forma prin care poate avea loc revocarea expresă a testamentului, aceasta poate fi: a) un înscris autentic notarial prin care testatorul declară expres că înţelege să revoce testamentul său în tot sau numai în parte, caz în care obligatoriu în înscris se inserează dispoziţiile testamentare pe care testatorul înţelege să le revoce; înscrisul autentic notarial revocator poate fi şi unul conţinut în cuprinsul unui alt act juridic autentic, cum ar fi un contract de donaţie (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 236); b) un testament ulterior; în această situaţie revocarea poate avea loc în forma oricărui testament ordinar prevăzut de lege, nefiind obligatoriu ca actul revocator să fie identic cu actul revocat; spre exemplu, un testament autentic poate fi revocat printr-un testament olograf, dacă acesta este scris, semnat şi datat de testator, deci este valabil şi invers, un testament olograf poate fi revocat printr-un testament autentic. Singura condiţie este aceea ca actul revocator să îndeplinească cerinţele legale de formă ale unui testament, să fie valid.”
Revocarea voluntară a testamentului tacită
Testatorul poate revoca testamentul olograf şi prin distrugerea, ruperea sau ştergerea sa. Ştergerea unei dispoziţii a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziţii. Modificările realizate prin ştergere se semnează de către testator.
Distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage de asemenea revocarea, cu condiţia ca acesta să fi fost în măsură să îl refacă.
Testamentul ulterior nu îl revocă pe cel anterior decât în măsura în care conţine dispoziţii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocării nu sunt înlăturate în caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.
„Revocarea tacită a testamentului constă într-o manifestare de voinţă a testatorului faţă de testamentul întocmit, prin acte sau fapte din care se deduce intenţia sa, neexprimată, de a revoca testamentul.
Poate fi revocat tacit atât testamentul olograf, cât şi cel autentic.
Astfel, conform normei, un testament olograf poate fi revocat prin: a) întocmirea unui testament ulterior ce conţine dispoziţii contrare sau incompatibile cu testamentul anterior, care îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate de fond şi de formă prevăzute de lege; b) înstrăinarea obiectului legatului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1068 alin. (2) NCC; c) distrugerea voluntară a obiectului legatului de către testator, conform prevederilor art. 1068 alin. (4) NCC; d) distrugerea testamentului; e) ruperea testamentului; f) ştergerea testamentului personal de către testator; în cazul în care testatorul nu şterge toate dispoziţiile testamentare, ci numai pe unele dintre acestea, această manifestare de voinţă înseamnă dorinţa testatorului de a revoca numai anumite dispoziţii (cele şterse), nu testamentul în întregul său; în caz de ştergere a unor dispoziţii testamentare, modificările făcute de testator trebuie să fie semnate de acesta.”
Retractarea revocării
Dispoziţia revocatorie poate fi retractată în mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.
Retractarea unei dispoziţii revocatorii înlătură efectele revocării, cu excepţia cazului în care testatorul şi-a manifestat voinţa în sens contrar sau dacă această intenţie a testatorului rezultă din împrejurările concrete. Dispoziţiile art. 1.051 alin. (3) rămân aplicabile.
Retractarea unei dispoziţii revocatorii făcută printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va înscrie de îndată de către notar în registrul naţional notarial prevăzut la art. 1.046.
„În situaţia în care ulterior revocării testamentului întocmit, testatorul se răzgândeşte şi optează pentru menţinerea dispoziţiilor testamentare pe care le-a revocat, are posibilitatea fie de a întocmi un nou testament, fie de a retracta actul revocator al testamentului întocmit.
Retractarea dispoziţiei de revocare a unui testament poate avea loc numai expres, nu tacit, prin act autentic notarial sau prin testament, inclusiv prin ştergerea dispoziţiei revocatorii, urmată de datarea şi semnarea de către testator, împrejurare ce are semnificaţia unui testament olograf nou (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 247).
Aşa cum s-a relevat în doctrină, poate interveni şi o revocare tacită, fie prin întocmirea unui testament nou ce conţine dispoziţii incompatibile cu cele cuprinse în actul revocator, fie prin distrugerea actului revocator (M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei, p. 279; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 247).”
Bibliografie
AFRASINEI Madalina;colectiv, Noul Cod Civil comentat din 20-feb-2013, Hamangiu
Extras Cod Civil