R O M Â N I A
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX TRIBUNALUL T____
SECŢIA I-a CIVILĂ
SENTINTA CIVILA 3075/PI
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
Şedinţa publică din 30 decembrie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE: L_____ V_____
GREFIER: R_____ RUŞEŢIU
Pe rol se afla judecarea cauzei civile formulate de reclamanta ______________, in contradictoriu cu pârâţii S_____ R____ prin CNADR si CNADR – Direcţia Regionala de Drumuri si Poduri Timişoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, lipsesc părţile.
Concluziile si susţinerile in fond ale parţilor au fost luate in şedinţa publică din 11.12.2014, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunţării pentru termenele din 18.12.2014, 23.12.2014 si apoi 30.12.2014, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunţării cauzei ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 28.12.2011, reclamanta ______________, a chemat in judecată pârâţii C_______ Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.- Direcţia Regională de Drumuri si Poduri Timişoara şi S_____ Român prin C_______ Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România RO, înţelegând să conteste Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.50/21.09.2011, solicitând ca în temeiul Legii nr.198/2004 şi al Legii nr.33/1994, să se dispună admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii si obligarea expropriatorului la emiterea unei noi Hotărâri cu stabilirea cuantumului despăgubirilor asupra suprafeţei expropriate la valoarea de 4,80 euro/ mp.; exproprierea totala a suprafeţei de teren din care s-a dispus exproprierea in cauza, obligarea paratului expropriator – S_____ R____ la plata sumei ce va fi stabilita cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa expropriata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a arătat ca prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 521/11.05.2011 pentru modificarea si completarea HG nr. 1230/2010 a fost diminuata in mod evident nelegal si abuziv valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma iniţiala de 4.8 euro/mp. la suma de 0.3 euro/mp.
Diminuarea valorica menţionata a fost efectuata cu încălcarea prevederilor art.8 alin.3 din Lg. nr. 255/2010 care permit in circumstanţe excepţionale si temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate iar nu si diminuarea acestora.
In continuare se arată că legiuitorul a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, in sensul ca, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul suferit de proprietar sau de alta persona îndreptăţită. Articolul 26 alin. 2 din acelaşi act normative arata ca pentru calculul despăgubirii se vor lua in considerare preţul de piaţa al imobilului si daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudicial efectiv (damnum emergens), cat si beneficial nerealizat (lucrum cesans).
Prevederile legale sus-menţionate sunt de ordine publica, având caracter imperativ, reprezentând o garanţie pentru proprietarul expropriat ca nu este supus unei masuri abuzive din partea autorităţilor statului si reprezentând, totodată si elementul care conferă legitimitate preluării imobilului din proprietatea privata si in funcţie de care se apreciata proporţionalitatea măsurii de expropriere, fiind in deplina concordanta atât cu dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului care, in virtutea prevederilor art. 20 alin. 1 din
Constituţie, face parte integranta din dreptul intern, cat si cu jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului. Pe cale de consecinţa, despăgubirea acordata pentru exproprierea imobilului trebuie sa reflecte valoarea de piaţa a acestuia la data întocmirii raportului de expertiza, constituind astfel o reparaţie efectiva si echitabila pentru cel expropriat, asigurându-se astfel menţinerea unui just echilibru intre interesul particular si cel public.
Cu privire la suma oferita cu caracter de despăgubire de către S_____ R____ asupra suprafeţelor de teren expropriate, arata ca nu a fost realizata o „învoiala a pârtilor” cu privire la cuantumul sumelor stabilite cu titlu de despăgubire. In acest sens jurisprudenţa constanta a Curţi Europene a Drepturilor Omului statuează ca litigiile privitoare la exproprierea unor imobile pentru realizarea de lucrări de interes general intra in domeniul de aplicare a noţiuni de „contestaţii privitoare la drepturi si obligaţii cu caracter civil”, deoarece
actul juridic al exproprierii priveşte „însăşi substanţa dreptului de proprietate”. De aceea, Curtea a decis ca pag. 1 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
dreptul la indemnizaţia de expropriere este un drept patrimonial de natura civila, indiferent de originea unui eventual diferent privitor la plata indemnizaţiei de expropriere.
Stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate care au format obiectul exproprierii constituie o încălcare grava a dreptului de proprietate precum si a dreptului la o justa si prealabila despăgubire astfel cum acest drept este recunoscut prin dispoziţiile art. 44 alin. 3 din Constituţia Romanii, art. 1 din Legea nr. 33/1994, sau prin art. 1 alin. 2 din Primul Protocol adiţionala la Convenţia Europeana a
Drepturilor Omului.
In final se arata ca se impune exproprierea totala in situaţia in care terenul rămas neexpropriat este incomod folosibil, raportul dintre cheltuieli si producţia obţinută fiind negativ si, in plus, nu se pot efectua lucrări in zona de producţie, iar, pe de alta parte, pentru acelaşi considerente nici nu mai poate fi vândut.
Prin întimpinare paratul S_____ R____ reprezentat de MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII, prin C_______ NAŢIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIAS.A., prin DIRECŢIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI TIMIŞOARA, a invocat si a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe Legea nr. 198/2004 si Legea nr. 33/1994; admiterea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privitor la exproprierea totala a suprafeţei de teren proprietatea reclamantei; iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiata.
In motivare s-a arătat că Guvernul României, in temeiul art. 108 din Constituţia României, republicata si al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004. privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean si local a adoptat Hotărârea nr. 1.232/06.12.2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „ Autostrada Lugoj – D___”.
Ulterior emiterii H.G. nr. 1.232/06.12.2010, Parlamentul României adopta, la data de 14.12.2010, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes naţional, judeţean si local, lege publicata in M. Of. nr. 5353, la data de 20.12.2010.
La data de 19 ianuarie 2011, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 53 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, Hotărâre publicata in M. Of. nr. 534 din 01.02.2011.
După apariţia H.G. nr. 1232/2010, expropriatorul, conform art. 5 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 255/2010, a afişat la Consiliul local Belint Planul cu amplasamentul lucrării de utilitate publica -Anexa 1 la H.G. nr. 1232/2010 si a Tabelului cuprinzând imobilele supuse exproprierii – Anexa 2 la H.G. nr. 1232/2010. In acelaşi timp, s-a adus la cunoştinţa publica si tabelul cuprinzând propunerile de despăgubiri pe categorii
de imobile, stabilite de evaluatori autorizaţi, in baza Legii nr. 198/2004.
In continuare se arata ca valorile individuale ale despăgubirilor, aferente fiecărui expropriat, propuse de expropriator potrivit vechii legi, Legea nr. 198/2004 si H.G nr. 1232/2010, anterior modificărilor survenite prin H.G. nr. 492/2011, nu au fost consacrate legislativ in niciun act normativ.
Singurele valori individuale ale despăgubirilor, pentru fiecare expropriat, care au fost prevăzute ____________________, sunt valorile stabilite potrivit noi legii, Legea nr. 255/2010, care a abrogat Legea nr. 198/2004, respectiv cele specificate in Anexa 2 a H.G. nr. 492/2011.
Valorile de despăgubire, aferente fiecărui imobil supus exproprierii, obţinute in urma reevaluării, au stat la baza emiterii H.G. nr. 492/2011 si sunt conţinute in anexa 2 la H.G. nr. 492/2011.
După apariţia H.G. nr. 492/11.05.2011, expropriatorul a notificat, in baza art. 8 din Legea 255/2010, fiecare expropriat in parte, despre intenţia de expropriere si despre valoarea de despăgubire cuprinsa in anexa 2 la H.G. nr. 492/2011.
La data de 16.08.2011, expropriatorul a emis Decizia de expropriere nr. 1167 pentru coridorul de expropriere al lucrării „AUTOSTRADA LUGOJ-D___”. Potrivit art. 9 alin. 5 din Legea 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului din proprietatea privata a expropriaţilor in proprietatea publica a Statului a operat de drept la data de 16.08.2011.
Prin Decizia Directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi si Drumuri Naţionale din România SA nr. 1204/26.08.2011, a fost numita, potrivit art. 18 din Legea nr. 255/2010 si art. 14 din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, Comisia de analiza a cererilor depuse in baza H.G. nr. 492/2011, de titularii de drepturi reale asupra imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „Autostrada Lugoj – D___” – teritoriul administrativ al localităţii Belint.
Comisia întrunită la sediul Consiliului local Belint, la data de 21.09.201 1, a încheiat Procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011, prin care s-a constatat ca, privitor la terenul situat in localitatea Belint, jud. T____, având numărul cadastral după dezmembrare xxxxxx, in suprafaţa de 34 mp, nu a fost depusa cerere de acordare a despăgubirilor, in baza Legii nr. 255/2010 si H.G. nr. 492/2011.
Totodată, Comisia, in urma analizei documentaţiei cadastral-juridice privitoare la imobilul mai sus identificat, a constatat ca titulara dreptului de proprietate asupra terenului expropriat este reclamanta __________________..
Având in vedere ca pentru acordarea despăgubirilor potrivit Legii nr. 255/2010 si H.G. nr. 492/1 1.05.2011 care modifica H.G. nr. 1.232/06.12.2010. nu a fost depusa cerere de către titulara dreptului de proprietate, pag. 2 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
Comisia a dispus, conform Legii nr. 255/2010, consemnarea sumei de 36 lei, reprezentând despăgubirile datorate pentru exproprierea terenului in suprafaţa de 34 mp, proprietatea reclamantei __________________., ____________________ pe numele acesteia la C.E.C. Bank., sens in care a încheiat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011.
Nemulţumita de cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011, reclamanta s-a adresat instanţei de judecata, solicitând admiterea contestaţiei.
De asemenea, se arata ca reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor acordate de expropriator si a solicitat instanţei de judecata ca, in temeiul Legii nr. 198/2004 si Legii nr. 33/1994, sa admită contestaţia sa si sa anuleze Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011, cu obligarea expropriatorului la emiterea unei noi Hotărâri care sa stabilească cuantumul despăgubirilor asupra suprafeţei expropriate la valoarea de 4,80 euro/mp.
In primul rând, arata ca Legea nr. 198/2004 pe ale cărei dispoziţii îşi întemeiază reclamanta acţiunea nu mai este in vigoare, fiind abrogata expres de către Legea nr. 255/2011.
Prin urmare, acţiunea reclamantei, întemeiata pe Legea nr. 198/2004, act normativ care nu mai este in vigoare, devine o acţiune lipsita de temei de drept, fără suport legal.
In al doilea rând, in ceea ce priveşte cel de-al doilea temei de drept al acţiunii reclamantei, Legea nr. 33/1994, aceasta lege generala a exproprierii devine aplicabila doar in limitele trimiterilor pe care Legea speciala nr. 255/2010 le face, respectiv numai cu privire la art. 21-27 si numai in ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor.
Pentru aceste motive, solicita admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii raportat la temeiul de drept – Legea nr. 198/2004 si Legea nr. 33/1994, si sa respingă acţiunea reclamantei.
Paratul menţionează că reclamanta a precizat, in mod greşit, ca temei de drept al acestui petit, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, care prevede ca „in cazul in care părţile se învoiesc in fata instanţei asupra exproprierii si asupra despăgubirii, aceasta va lua act de învoiala si va pronunţa o hotărâre definitiva „dorind, probabil, sa se refere la art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia „ In cazul in care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totala, instanţa va aprecia, in raport cu situaţia reala, daca exproprierea in parte este posibila. In caz contrar, va dispune exproprierea totala „.
C_____ legal care a stat la baza exproprierii imobilelor afectate de realizarea lucrării de utilitate publica „ Autostrada Lugoj – D___ ” este instituit de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local si H.G. n» 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Pe fondul cauzei arata că în situaţia in care vor fi respinse excepţiile invocate, solicita respingerea întregii acţiuni ca neîntemeiata .
Având in vedere ca reclamanta contesta cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator, potrivit Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011, emisa in baza Legii nr. 255/2010 si in baza H.G. nr. 492/2011, rezulta ca instanţa de judecata este investita sa stabilească valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la reclamanta si va proceda la stabilirea valorii despăgubirilor conform dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii, „, dispoziţii care reglementează o procedura speciala pentru stabilirea de către instanţa a despăgubirilor pentru expropriere, procedura care urmăreşte respectarea, cu stricteţe, de către instanţa a următorilor paşi:
– a) numirea de către instanţa a unei comisii formate din 3 experţi, un expert numit de instanţa, unul desemnat de expropriator si un al treilea desemnat de reclamanta, care vor întocmi un raport de expertiza tehnica judiciara in specialitatea evaluări imobiliare având ca obiectiv principal stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul , expropriat (art. 25 din Legea nr. 33/1994);
– b) la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum si instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, in mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele , aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare si dovezile prezentate de aceştia.
Cu privire la valoarea despăgubirilor contestata de reclamanta arătam ca la stabilirea acestei valori expropriatorul a urmat întocmai dispoziţiile Legii speciale nr. 255/2010 si ale H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 si a respectat dispoziţiile art. 481 din vechiul Cod civil si dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. I din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, valoarea despăgubirilor a fost stabilita de către expropriator in conformitate cu art. 11 alin. (7), (8) si (9) din Legea nr. 255/2010 si art. 8 alin. (I), (2) si (3) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat in evaluarea proprietăţilor imobiliare, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, avându-se in vedere expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
pag. 3 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
In aceste condiţii, pe baza raportului de evaluare, privitor la terenul situat in localitatea Belint, jud. T____, având numărul cadastral după dezmembrare xxxxxx, in suprafaţa de 34 mp, categoria arabil in extravilan, expropriatorul a stabilit in mod legal valoarea despăgubirilor in suma 36 lei.
Pentru aceste motive, având in vedere si caracteristicile imobilului expropriat – teren arabil situat in extravilanul localităţii Belint, fără utilităţi, destinat strict pentru practicarea agriculturii, apreciem valoarea despăgubirilor de 36 lei, ca reprezentând valoarea corecta si reala, stabilita cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 si H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Referitor la susţinerea reclamantei in sensul ca diminuarea valorilor de despăgubire prin emiterea H.G. nr. 521/11.05.2011 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 1230/2010 este nelegala si abuziva, deoarece a fost efectuata cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 care permit in circumstanţe excepţionale si temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate iar nu si diminuarea acestora, o apreciem nefondata, având in vedere următoarele: „In primul rând, precizam faptul ca declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica „ Autostrada Lugoj
D___”, printre care se afla si terenul in speţa, s-a aprobat prin H.G. nr. 1232/2010, modificata si completata prin H.G. nr. 492/2011, si nu prin H.G. nr. 1230/2010 si H.G. nr. 521/2011, la care face referire reclamanta, acte normative incidente unui alt proiect de utilitate publica, respectiv „Autostrada Timişoara Lugoj”.
In al doilea rând, arata ca valoarea iniţiala de despăgubire de 4,8 euro/mp, la care face referire reclamanta, a fost propusa de expropriator potrivit vechii legi, Legea nr. 198/2004 si H.G nr. 1232/2010, anterior modificărilor survenite prin H.G. nr. 492/2011, si nu a fost consacrata legislativ in niciun act normativ.
Specifica aici faptul ca H.G nr. 1232/2010, in forma sa iniţiala, anterioara modificărilor survenite prin H.G. nr. 492/2011, nu stabilea valorile individuale ale despăgubirilor, pentru fiecare expropriat in parte, ci doar o suma globala a despăgubirilor, in cuantum de 156.000 mii lei, pentru toate imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publica „Autostrada Lugoj-D___”.
Singurele valori individuale ale despăgubirilor, pentru fiecare expropriat, care au fost prevăzute ____________________, sunt valorile stabilite potrivit noi legii, Legea nr. 255/2010. care a abrogat Legea nr. 198/2004, respectiv cele specificate in Anexa 2 a H.G. nr. 492/2011.
In al treilea rând, diminuarea valorilor iniţiale, stabilite potrivit Legii nr. 198/2010 si H.G. nr. H.G nr. 1232/2010, in forma sa iniţiala, a fost impusa expropriatorului de apariţia noi legii, Legea nr. 255/2010, care a abrogat Legea nr. 198/2004.
In condiţiile apariţiei unui act normativ care instituie un nou cadru juridic pentru exproprierea imobilelor afectate de realizarea lucrării de utilitate publica „ Autostrada Lugoj – D___ ” , expropriatorul a procedat la efectuarea unor noi evaluări a terenurilor afectate de acest proiect de utilitate publica, in conformitate cu dispoziţiile noii legi.
Astfel, s-a întocmit un nou raport de evaluare care, la stabilirea valorii de despăgubire a imobilelor supuse exproprierii, a avut in vedere, potrivit art. 11 alin. (7), (8) si (9) din Legea nr. 255/2010 si art. 8 alin. (1), (2) si (3) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
In al patrulea rând, reclamanta susţine, in mod greşit, faptul ca diminuarea valorilor iniţiale a fost efectuata cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.
In speţa, hotărârea de stabilire a despăgubirilor emisa in baza Legii nr. 255/2010 este hotărârea nr. 50 din 21.09.2011, pe care reclamanta o contesta prin prezenta acţiune, act care dispune consemnarea pe numele reclamantei a sumei de 36 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea terenului in suprafaţa de 34 mp.
Aceasta valoarea a despăgubirii de 36 lei, reprezentând suma individuala prevăzuta la art. 7 din Legea nr. 255/2010, la care se refera art. 8 alin. (3) din acelaşi act normativ, nu a fost diminuata de expropriator.
Ori, numai in cazul in care expropriatorul ar fi diminuat aceasta suma de 36 lei. stabilita cu titlu de despăgubire pe numele reclamantei, potrivit Legii nr. 255/2010, ar fi fost încălcate prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010.
Valoarea de 4,8 euro/mp la a cărei diminuare face referire reclamanta, a fost stabilita, aşa cum am mai arătat, in baza vechii legii, Legea nr. 198/2004, motiv pentru care nu poate fi considerata ca reprezentând suma individuala prevăzuta art. 7 din Legea nr. 255/2010, la care se refera art. 8 alin. (3) din Legea nr. 255/2010. Acest lucru si pentru ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2010, care prevăd stabilirea unor sume individuale pentru fiecare expropriat, nu au avut niciun corespondent in Legea nr. 198/2004, ci reprezintă dispoziţii cu caracter de noutate.
Referitor la situaţia prevăzuta la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 la care se refera alin. (3) al aceluiaşi articol, arata ca aceasta priveşte strict împrejurarea in care, in urma notificări, expropriatul s-a prezentat la sediul expropriatorului, in vederea stabilirii unei juste despăgubiri. In aceasta situaţie, dispoziţiile art. 8 alin. (3) permit expropriatorului numai o suplimentare a despăgubirilor prevăzute ia art. 7 din Legea nr. 255/2010, iar nu si o diminuare.
pag. 4 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
Nici aceasta situaţie reglementata la art. 8 alin. (2) la care face trimitere alin. (3) al aceluiaşi articol, nu este incidenţa in speţa. In fapt, in primul rând, reclamanta nu s-a prezentat la sediul expropriatorului in vederea stabilirii unei juste despăgubiri, iar in al doilea rând, suma stabilita de expropriator, in cuantum de 36 lei, prevăzuta la art. 7 din Legea nr. 255/2010, si consemnata in hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 50 din 21.09.2011, nu a fost diminuata de expropriator.
Pentru aceste motive, susţinerile reclamantei in sensul ca paratul a diminuat in mod nelegal si abuziv valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma iniţiala de 4,8 euro/mp la suma de 0,3 euro/mp, sunt neîntemeiate.
In cadrul celui de-al doilea petit al cererii, reclamanta a solicitat instanţei de judecata sa oblige paratul la exproprierea totala a suprafeţei din care s-a dispus exproprierea in cauza.
Reclamanta a solicitat in acţiunea sa obligarea paratului la exproprierea si a restului de teren, rămas in proprietatea acesteia după exproprierea de către paratul, S_____ R____, a porţiunii de 34 mp din imobilul proprietatea reclamantei.
In cazul in care se va respinge excepţia inadmisibilităţii acestui capăt de cerere, raportat la dispoziţiile speciale ale Legii nr. 255/2010, instanţa de judecata, pentru a se pronunţa cu privire la exproprierea suplimentara, a întregului imobil proprietatea expropriatului, va aprecia daca, in raport cu situaţia reala, exproprierea in parte este posibila, pentru ca numai in cazul contrar si in mod cu totul excepţional sa dispună exproprierea si a restului de teren.
Exproprierea parţiala a suprafeţei de 34 mp este posibila si nu aduce niciun fel de prejudiciu restului de teren rămas in proprietatea reclamantei. Susţinerile reclamantei in sensul contrar sunt total nefondate.
Pe de alta parte, se arata ca reclamantei i-au fost expropriate un număr total de 39 de imobile, ce formează un Iot de terenuri comasate. Pentru fiecare dintre aceste 39 de imobile, reclamanta formulează o acţiune separata, rezultând in total 39 de acţiuni. In cadrul fiecare acţiunii, privitor la imobilul expropriat ce face obiectul acelei acţiunii, reclamanta solicita si exproprierea suplimentara.
Prin urmare, solicita a se avea in vedere faptul ca, fie in condiţiile in care raportat, in mod separat, la fiecare din cele 39 de imobile, porţiunile de teren ramase neexpropriate devin incomod folosibile, luate împreuna, porţiunile de teren ramase neexpropriate, fiind învecinate unele cu altele, formează un lot de terenuri comasate, ce poate fi comod folosibil, si pentru care nu se impune o expropriere suplimentara.
In drept a invocat art. 115 si următoarele cod procedura civila , art. 5, 8, 11, 18, 19, 22, 32 din Legea nr. 255/2010, art. 8, 14, 15 din H.G. nr. 53/2011, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Reclamanta prin precizarea de acţiune a solicitat a se constata acordul cu paraţii implicaţi in operaţiunea de expropriere, asupra cuantumului despăgubirii, intervenit in condiţiile de existenta ale art. 5 in corelaţie cu acelea ale art.6 apartenenţe ambele Legii nr. 198/2004, in versiunea atunci in vigoare si a se dispune anularea procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii, in condiţiile alin.(15) apartenent art. 15 din normele metodologice de aplicare a Legii cu nr. 255/2010, aprobate prin HG nr.53 din 19.01.2011, cum
si a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubiri având acelaşi nr. 205, emisa, – in condiţiile de exigenta ale art. 18-201 apartenenţe toate aceleiaşi Legi cu nr. 255/2010, in corelaţie cu acelea ale art. 15 si 16 apartenenţe Normelor deja supra anunţate, la 30.09.2011.
Solicita exproprierea totala a suprafeţelor de teren din care au fost efectuate exproprierile.
Totodată, solicita obligarea paratului expropriator – S_____ R____ la plata sumei ce va fi stabilita cu titlu de despăgubire conform valorii de expertiza ce va fi administrate in cursul judecării cauzei, pentru suprafaţa expropriata, cat si asupra suprafeţelor ce se impune a mai fi expropriate la preţul de 4,8 euro/mp.
Arata ca prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr.492/11.05.2011 pentru modificarea si completarea HG nr. 1232/2010 a fost diminuata in mod evident nelegal si abuziv valoare a despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma iniţiala de 4.8 euro/mp. la suma de 0.3 euro/mp.
Exproprierea terenurilor mai sus arătate, a fost iniţiata pe calea procedurii speciale, configurata legislative de L. 198/2004, prin ale sale art. 3-8, spus altfel, afectat unor obiective de utilitate publica destinate construirii autostrăzii Lugoj-D___, si mai apoi continuata in condiţiile de exigenta ale legii cu nr.255/2010, publicata in M.O din data de 20.12.2010, care au abrogat legea sub imperiul căreia s-a declanşat procedura exproprierii supusa pendinte verificării jurisdicţionale, aceea deja supra anunţata , cu nr. 198/2004 Astfel am formulat acţiunea prin prisma art.31 apartenenţe Legii speciale cu nr.255/2010, cu trimitere la dreptul comun in materie – reprezentat de Legea cu nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, pentru recunoaşterea jurisdicţionala a acordului intervenit cu expropriatorul , urmare a acceptării ofertei de despăgubire remisa de cel din urma , prin Anexa 1 la HG nr. 1232/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica ” Autostrada Lugoj-D___” publicata in M.O din data de 16.12.2010;si , ca o consecinţa a consfinţirii jurisdicţionale a acestui acord, sa fie obligat paratul-expropriator la alta despăgubirii iniţiale, stabilita si oferita in condiţiile HG nr. 1232/2010, ulterior modificata prin HG nr.492/11.05.2011.
In adevăr, definite „ca fiind o instituţie juridical de drept public care consta in achiziţia forţată , cu titlu oneros, pentru cauza de utilitate publica in condiţiile legii si sub control judiciar , a unor bunuri imobile proprietate private” sau ca ” o operaţiune juridical in a cărei structura complexa intra acte juridice si fapte juridice in sens restrâns de drept public si de drept privat având ca efecte principale trecerea forţată a unui
pag. 5 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
bun imobil proprietate private in proprietatea publica, in vederea unor executări de lucrări de utilitate publica precum si plata unei despăgubiri”, exproprierea si-a găsit o consacrare legislative completa in art.44 apartenent Constituţiei revizuite care, statuează , prin ale sale alin.(3) si (6) ca „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, a stabilita potrivit legii , cu dreapta si prealabila despăgubire” si, mai apoi, ca aceasta despăgubire se stabileşte „de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justiţie „.
Ceea ce îngăduie identificarea cu uşurinţa atât a principiilor chemate sa guverneze operaţiunea juridical a exproprierii si anume: existenta unei cauze de utilitate publica – ce se declara printr-un act administrative, ori chiar prin lege ; existenta unei despăgubiri drepte si prealabile – principiu, de altfel consacrat si prin normele internaţionale, acelea ale Declaraţiei drepturilor omului si a cetăţeanului din anul 1789 si, respective, ale Primului Protocol Adiţional la Convenţia Europeana si, nu in ultimul rând, caracterul judiciar
ale exproprierii de drept comun; dar si a etapelor acesteia.
Guvernul, prin HG nr. 1232/16.12.2010, a aprobat amplasamentul lucrării, declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globala estimata despăgubirilor, in termenul in care aceasta se virează ___________________ deschis pe numele expropriatorului si sursa de finanţare. Devenind astfel îngăduita si chiar obligatorie concluzia ca, in speţa, declanşarea procedurii de expropriere s-a realizat prin Hotărâre a Guvernului, urmare a declarării utilităţii publice prin legea cu nr. 198/2004, fără ca titularul dreptului de proprietate private , ori titularul altui drept real asupra imobilului in discuţie sa poată contesta măsura exproprierii. Persoana nemulţumita, aşa cum supra s-a anunţat, poate invoca in fata instanţelor de drept comun, doar excepţia de neconstituţionalitate a legii cu nr. 198/2004 si bineînţeles, poate contesta cuantumul despăgubirii stabilite, ori, după caz neacordarea acesteia. Ceea ce, in adevăr, are aptitudinea de a configura si limitele prerogativelor jurisdicţionale ale instanţei in contextual
acţiunii instituie legislative de art. 9 apartenent Legii cu nr. 198/2004 si, mai apoi, de art. 22 apartenent Legii cu nr. 255.2010.
Ştiut fiind si ca despăgubirea reprezintă o compensaţie pentru pierderea suferita de proprietar, ca urmare a stingerii dreptului de proprietate private asupra bunului supus exproprierii , cu consecinţa naşterii dreptului de proprietate publica asupra aceluiaşi bun. Si mai apoi , ca o aşa despăgubire se impune a fi dreapta, justa .
In speţa, prin anexa nr. 1 la HG nr. 1232/2010, au fost individualizate imobilele, proprietarii acestora, precum si sumele individuale, defalcate pe fiecare imobile, stabilite cu titlu de despăgubire, in baza raportului de evaluare realizat de un expert evaluator, in cadrul masurilor premergătoare exproprierii, procedându-se la afişarea listei imobilelor, planul cu amplasamentul lucrării a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile, la sediul consiliului local.
Printre proprietarii astfel spoliaţi se verifica a fi si petiţionarul Siniteanu C______ ce s-a declarat a fi de acord cu despăgubirea stabilita, aşa cum cu îndestulătoare evidenta o atesta înscrisurile depuse la dosar.
Rezulta aşadar ca in speţa a intervenit un acord intre expropriator si expropriat încă de la data de 13.01.2011. Chiar daca aceasta data se situează după _____________________ legii noi cu nr. 255/2010 (23.12.2010), acest aspect nu are nici-o relevanta juridical, pe tărâmul înţelegerii intervenite cu privire la despăgubire acordata pentru imobilul-teren evidenţiat.
Si aceasta pentru ca, însăşi legea noua in forma in vigoare la data formarii acordului, si chiar la data iniţierii prezentului demers judiciar, spunea prin a sa norma tranzitorie, cuprinsa, in art. 31, in termini a căror acurateţe nu lasă loc de interpretări ori speculaţii, ca „Orice documentaţie tehnica sau de evaluare realizata ori aflata in curs de realizare anterior intrării in vigoare a prezentei legi se considera valabila „.împrejurarea ca, ulterior expropriatorul urmare a realizării unui nou raport de evaluare imobiliara, a înţeles sa diminueze drastic despăgubirile oferite iniţial, modificând HG nr. 1232/2010, prin HG nr. 492/11.05.2011, nu poate avea nici-o relevanta juridical, in ceea ce ii priveşte pe proprietarii ce au acceptat expres sumele acordate iniţial. De vreme ce, prin acceptarea ofertei, s-a întrunit acordul de voinţa al celor doi subiecţi procesuali, acord, care, implicit, lipseşte de interes declanşarea procedurii judiciare. Detaşându-se astfel cu puterea evidentei si concluzia ca posibilitatea de a recurge la concursul justiţiei, pentru a se stabili jurisdicţional o dreapta si justa despăgubire, cu respectarea exigentelor art. 26-27 din legea nr.33/1994, a fost oferita de legiuitor numai persoanelor nemulţumite de cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, neconstituindu se aşadar, ____________________________.
De alta parte, tribunalul constata ca solicitarea expropriatorului de a se lua in considerare sumele acordate cu titlu de despăgubire, in temeiul noii evaluări imobiliare, aprobate prin HG nr. 492/2011, după ce despăgubirea iniţiala stabilita prin HG nr. 1232/2010 (prin care s-a declanşat procedura exproprierii in speţa, sub incidenţa legii vechi cu nr. 198/2004) a fost acceptata expres de către expropriat, nu încalcă numai dispoziţiile tranzitorii antecitate, din legea noua, cu nr.255/2010, dar si principiul neretroactivităţii
legii civile consacrat constituţional. Ori, transpunerea in practica a acestui principiu presupune cu necesitatea ca procedura de notificare si despăgubire a deţinătorilor de imobile reglementata de legea noua cu nr. 255/2010, sa se aplice exclusive exproprierilor realitate după _____________________ acestui act normative.
De altfel, raţiunea ce sta la baza principiului fundamental enunţat, rezida in ceea ca ar fi absurd sa i se pretindă unui subiect de drept sa răspundă pentru un comportament ce a avut loc anterior intrării in vigoare a unei legi ce reglementează tocmai o atare conduita. Scopul unei legi este acel de a reglementa actele si situaţiile ulterioare intrării sale, in vigoare urmând ca o situaţie juridical sa producă efecte juridice prevăzute de legea in vigoare la data naşterii sale, regula abstractizata in principiul tempus regit actum.
pag. 6 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
Diminuarea valorica menţionata a fost efectuata cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea nr.255/2010 care permit in circumstanţe excepţionale si temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate iar nu si diminuarea acestora.
Legiuitorul a consacrat principiul despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, in sensul ca, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea este formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul suferit de proprietar sau de alta persona îndreptăţita. Articolul 26 alin. 2 din acelaşi act normative arata ca pentru calculul despăgubirii se vor lua in considerare preţul de piaţa al imobilului si daunele provocate proprietarului, cuprinzând prejudicial efectiv ( damnum emergens), cat si beneficial nerealizat (lucrum cesans).
Prevederile legale sus-menţionate sunt de ordine publica, având caracter imperativ, reprezentând o garanţie pentru proprietarul expropriat ca nu este supus unei masuri abuzive din partea autorităţilor statului si reprezentând, totodată si elementul care conferă legitimitate preluării imobilului din proprietatea privata si in funcţie de care se apreciata proporţionalitatea măsurii de expropriere, fiind in deplina concordanta atât cu dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului care, in virtutea prevederilor art. 20 alin. 1 din
Constituţie, face parte integranta din dreptul intern, cat si cu jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului. Pe cale de consecinţa, despăgubirea acordata pentru exproprierea imobilului trebuie sa reflecte valoarea de piaţa a acestuia la data întocmirii raportului de expertiza, constituind astfel o reparaţie efectiva si echitabila pentru cel expropriat, asigurându-se astfel menţinerea unui just echilibru intre interesul particular si cel public.
Cu privire la suma oferita cu caracter de despăgubire de către S_____ R____ asupra suprafeţelor de teren expropriate, arătam ca nu a fost realizata o ” învoiala a parţilor” cu privire la cuantumul sumelor stabilite cu titlu de despăgubire. In acest sens jurisprudenţa constanta a Curţi Europene a Drepturilor Omului statuează ca litigiile privitoare la exproprierea unor imobile pentru realizarea de lucrări de interes general intra in domeniul de aplicare a noţiuni de „contestaţii privitoare la drepturi si obligaţii cu caracter ). civil”, deoarece
actul juridic al exproprierii priveşte „însăşi substanţa dreptului de proprietate”, (decizia Buden c/ Suedia). De aceea , Curtea a decis ca dreptul la indemnizaţia de expropriere este un drept patrimonial de natura civila, indiferent de originea unui eventual diferent privitor la plata indemnizaţiei de expropriere.
In final, arata ca stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate care au format obiectul exproprierii constituie o încălcare grava a dreptului de proprietate precum si a dreptului la o justa si prealabila despăgubire astfel cum acest drept este recunoscut prin dispoziţiile art. 44 alin. 3 din Constituţia României, art. 1 din Legea nr. 33/1994, sau prin art. 1 alin. 2 din Primul Protocol adiţionala la Convenţia
Europeana a Drepturilor Omului.
In drept a invocat dispoziţiile Legii 255/2010, Legea 198/2004, HG 1232/2010 si HG nr. 492/2011. Analizând dosarul cauzei, tribunalul reţine următoarele.
Din modul de motivare a excepţiilor de inadmisibilitate invocate de pârâtul S_____ român, tribunalul reţine că ele privesc temeinicia pretenţiilor reclamantei, reprezentând, în realitate, apărări de fond, astfel că instanţa le va trata ca atare.
Pârâtul a invocat, în primul rând, inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii 198/2004, pe motiv că acest act normativ este abrogat.
Tribunalul reţine că la primul termen de judecată reclamanta a precizat în scris că îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Legii 255/2010.
Apoi, chiar în cuprinsul cererii introductive reclamanta a făcut referire la Legea 255/2010, susţinând că reducerea valorii despăgubirilor contravine prevederilor art. 8 din acest act normativ.
Cu privire la inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii 33/1994, tribunalul reţine că pârâtul S_____ român se contrazice atunci când recunoaşte că, totuşi, se aplică dispoziţiile art. 21 – 27 din acest act normativ, aplicabilitatea lor fiind prevăzută expres de Legea specială nr. 255/2010.
Referitor la fondul pretenţiilor reclamantei, tribunalul reţine că aceasta este proprietara terenului extravilan cu nr. cad. A229/1/9, în suprafaţă de xxxxx mp, înscris în CF xxxxxx Belinţ.
În vederea realizării lucrării „Autostrada Lugoj – D___”, pârâta C_____ SA Bucureşti a emis Decizia de expropriere 1167/16.08.2011.
Prin documentaţia cadastrală întocmită cu privire la reclamantă, terenul acesteia a fost împărţit în două loturi, primind noi numere cadastrale astfel: lotul 1 – nr. cad. xxxxxx şi lotul 2 – nr. cad. – xxxxxx.
A făcut obiectul exproprierii doar lotul 2 cu nr. cad. xxxxxx, în suprafaţă de 34 mp.
Pentru acest teren pârâta C_____ SA, Comisia de aplicare a Legii 255/2010 a emis Hotărârea nr. 50/21.09.2011 prin care a stabilit că despăgubirea cuvenită reclamantei este de 36 lei.
Reclamanta a contestat această sumă, susţinând că prin HG 521/2011, care a modificat HG 1230/2010, a fost diminuată în mod nelegal, abuziv valoarea de 4,8 euro/mp stabilită iniţial.
Tribunalul reţine, în primul rând, că cele două acte normative privesc lucrarea „Autostrada Timişoara Lugoj”, în vreme ce terenul reclamantei este afectat lucrării „Autostrada Lugoj – D___”.
pag. 7 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
Pentru această din urmă lucrare a fost emisă HG 1232/2010.
Nicăieri în cuprinsul acestui act normativ nu se prevede că celor expropriaţi, în general sau reclamantei, în special li s-ar cuveni 4,8 euro/mp.
Dimpotrivă, art. 3 din HG 1232/2010 menţionează ca „justă despăgubire” suma de xxxxxx lei, însă această sumă a fost stabilită în mod „global” şi „estimativ”.
Abia prin HG 492/2011 această sumă de xxxxxx lei a fost defalcată pe fiecare expropriat în parte, reclamantei revenindu-i xxxxx lei.
De remarcat este faptul că suma iniţială de xxxxxx lei – „globală estimată” – nu a fost redusă prin modificările suferite de HG 1232/2010.
Prin urmare, susţinerea reclamantei că, iniţial, s-a stabilit în favoarea ei 4,8 euro/mp, iar, ulterior, această valoare a fost diminuată este neîntemeiată.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, tribunalul reţine că, potrivit art. 26 al. 1 şi 2 din Legea 33/1994:
„(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”
În cauză a fost efectuată o expertiză de către trei experţi, dar şi un supliment la aceasta.
Tribunalul va avea în vedere concluziile suplimentului de expertiză, întrucât doar acesta respectă dispoziţiile art. 26 al. 2 din Legea 33/1994, în sensul că a fost întocmit cu luarea în considerare a unor contracte de vânzare – cumpărare a unor terenuri din Belinţ, similare cu cel al reclamantei, contracte apropriate ca dată cu cea a exproprierii.
Astfel, experţii J____ C______ şi U________ I___ R____ au stabilit că valoarea terenului expropriat este de 26 lei, iar expertul B_____ – T_________ D____ a cuantificat despăgubirea la 24 lei.
Conform art. 27 din Legea 33/1994:
„(1) Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
(2) Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.”
Întrucât valorile stabilite de experţi sunt mai mici decât suma oferită de expropriator, tribunalul reţine că cererea reclamantei de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor şi de acordare a unei sume mai mari este neîntemeiată.
La calculul despăgubirii tribunalul nu va lua în considerare sumele stabilite de experţi, necesare pentru achiziţionarea de către reclamantă a unui teren similar cu cel expropriat, întrucât din dosarul cauzei nu rezultă că, din cauza exproprierii, aceasta a fost nevoită sau intenţionează să achiziţioneze alt teren.
Totodată, nu va fi avută în vedere „Dauna pentru vanzare fortata”, câtă vreme prin expertiza efectuată în cauză a fost stabilită valoarea de piaţă a terenului expropriat.
Cu privire la exproprierea totală a imobilului reclamantei, tribunalul reţine că pârâtul S_____ român a invocat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere, pe motiv că art. 22 din Legea specială nr. 255/2010 face trimitere la dispoziţiile procedurale reglementate de art. 21 – 27 din Legea generală 33/1994, doar în ceea ce priveşte acţiunea de stabilire a despăgubirilor, iar nu şi pentru contestarea suprafeţei expropriate.
Tribunalul reţine că Legea 33/1994 prevede că exproprierea se dispune de către instanţa de judecată (art. 1, 3, 21), iar Legea 255/2010 stabileşte că transferul dreptului de proprietate are loc de drept, la data emiterii actului administrativ de expropriere (art. 9 al. 2 şi 4), deci fără intervenţia instanţei de judecată.
Prin urmare, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii 255/2010 poate avea ca obiect doar contestarea cuantumului despăgubirilor nu şi a transferului dreptului de proprietate.
În acest sens trebuie interpretat art. 22 al. 3 din Legea 255/2010, conform căruia:
„Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.”
De altfel, art. 22 al. 1 prevede explicit faptul că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate.
Însă, cererea de expropriere totală nu reprezintă o contestare a transferului dreptului de proprietate, având finalitate diferită.
pag. 8 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Conform art. 34 din Legea 255/2010:
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
„Dispoziţiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum şi cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.”
Ori, cererea expropriatului de a-i fi expropriată întreaga suprafaţă de teren nu contravine niciunei dispoziţii din Legea 255/2010, nici măcar art. 22.
Dimpotrivă, art. 44 al. 3 din Constituţia României prevede că:
„Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.”
Întrucât nu este prevăzută nicio limitare, despăgubirea este „dreaptă” atunci când acoperă în totalitate prejudiciul suferit de cel expropriat.
Apoi, art. 26 al. 1 din Legea 33/1994, la care face referire art. 22 al. 3 din Legea 255/2010, prevede că:
„Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.”
Dacă „valoarea reală a imobilului” are un corespondent în bani, „prejudiciul cauzat proprietarului”, despre care face vorbire textul de lege menţionat, are în vedere orice altă pagubă suferită de proprietar prin expropriere.
Ori, dacă în urma unei exproprieri parţiale, porţiunea de teren rămasă nu mai poate fi utilizată potrivit destinaţiei, dreapta despăgubire, în sensul art. 44 al. 3 din Constituţia României, impune exproprierea totală a celui păgubit.
De altfel, exproprierea totală nu reprezintă un scop în sine, ci urmăreşte acordarea unor despăgubiri băneşti şi pentru terenul care, iniţial, nu a fost expropriat, dar care a devenit impropriu utilizării pentru destinaţia sa prin exproprierea parţială, împrejurare care se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 22 din Legea 255/2010.
În schimb, tribunalul reţine că cei trei experţi au concluzionat că lotul 1 rămas în proprietatea reclamantei după expropriere, cu nr. cad. nou xxxxxx, în suprafaţă de xxxxx mp poate fi folosit în continuare potrivit destinaţiei sale, existând şi o cale de acces la acesta.
Potrivit art. 24 al. 4 din Legea 33/1994:
„În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totală, instanţa va aprecia, în raport cu situaţia reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală.”
Având în vedere concluziile experţilor, tribunalul apreciază că exproprierea parţială este posibilă, astfel că cererea reclamantei de expropriere a terenului în totalitate este neîntemeiată.
În consecinţă, tribunalul va respinge acţiunea.
Cu privire la cheltuielile de judecată, tribunalul reţine că, potrivit art. 38 din Legea 33/1994:
„Toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare, inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti, se suportă de expropriator.”
Prin urmare, indiferent de culpa procesuală, cheltuielile pentru realizarea exproprierii, inclusiv cele efectuate în procedura judiciară, se suportă de către expropriator.
Sub acest aspect, tribunalul reţine că devine lipsită de interes cererea reclamantei de reducere a onorariului de expert.
În consecinţă, tribunalul va obliga pârâtul S_____ român să plătească reclamantei 1500 lei, achitate de aceasta cu titlu de onorariu provizoriu de expert.
Tribunalul va obliga pârâtul S_____ Român să plătească fiecărui expert câte 700 lei, reprezentând diferenţă de onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamanta ______________ Timişoara, cu sediul in Timişoara, _______________________. 3, ________________ procedural ales in Timişoara, _____________________, la avocat Ilcau C______, împotriva paratilor C_______ Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, cu sediul in Timişoara, _________________________. 18 şi S_____ român prin C_______ Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, cu sediul in Bucureşti, Bv. D_____ G______, nr. 38, sector pag. 9 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Sentinta civila nr. 3075 din 30-dec-2014
1, ambele cu sediul procedural ales la Cabinetul individual de avocat C______ C______ S_____, situat in Timişoara, Bv. Revoluţiei din 1989, nr. 3, ___________________________, având ca obiect expropriere.
Obligă pârâtul S_____ român să plătească reclamantei 1500 lei, achitate de aceasta cu titlu de onorariu provizoriu de expert.
Obligă pârâtul S_____ Român să plătească fiecărui expert câte 700 lei, reprezentând diferenţă de onorariu de expert.
O copie a prezentei hotărâri se va comunica fiecărui expert.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 30 decembrie 2014.
P_________
L_____ V_____
GREFIER
R_____ RUŞEŢIU
Red. LV
Tehnored.RR
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: http://www.rolii.ro/
pag. 10 7/23/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
