Traffic accident. Death of the injured person. Conditions for awarding rebound damages
Abstract
According to art.1.391 paragraph (2) sentence I Civil Code „the court may also award compensation to the ascendants, descendants, brothers, sisters and husband for the pain caused by the death of the victim”.
The legal provision establishes by law the possibility of compensation for the damage caused to the persons mentioned as a result of the death of the victim of awrongful act. The sums of money paid in this way do not represent genuine compensation for the equivalent of the damage, but rather compensation for the suffering caused, the victim thus being helped to overcome more easily the difficulties in daily life created by the criminal act, while acting as a preventive measure to discourage the commission of similar unlawful acts. An analysis of the text of Article 1391 of the Civil Code reveals as criteria for assessing the non-patrimonial damage of the indirect victim the degree of affection existing between the latter and the direct victim of the unlawful act, a simple presumption operating in favour of the existence of these close sentimental ties with the spouse, ascendants, descendants, brothers or sisters.
However, the aforementioned presumption applies only to the existence of emotional damage and not to the intensity of that damage, so that this aspect is to be determined by the court on the basis of the analysis of the evidence.
Rezumat
Potrivit art. 1.391 alin. (2) teza a I-a C. civ. „instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei”.
Prin norma legală citată se consacră pe cale legislativă posibilitatea indemnizării pe cale pecuniară a prejudiciului cauzat persoanelor menţionate ca urmare a intervenirii decesului victimei unei fapte ilicite. Sumele de bani astfel plătite nu reprezintă o veritabilă reparaţie prin echivalent a prejudiciului, ci mai degrabă o compensare pentru suferinţa cauzată, victima fiind astfel sprijinită pentru a depăşi mai uşor dificultăţile din viaţa cotidiană create prin fapta delictuală, acţionând totodată cu rol de prevenţie în scopul descurajării săvârşirii unor fapte ilicite similare.
Analiza textului art. 1.391 C. civ. relevă drept criterii în aprecierea prejudiciului nepatrimonial al victimei indirecte gradul de afecţiune existent între aceasta şi victima directă faptului ilicit, funcţionând o prezumţie simplă în favoarea existenţei acestor legături sentimentale apropiate cu soţul sau soţia, ascendenţii, descendenţii, fraţii ori surorile.
Totuşi prezumţia mai sus menţionată are incidenţă doar în ce priveşte existenţa unui prejudiciu afectiv, iar nu şi a intensităţii acestui prejudiciu, astfel că acest aspect urmează a fi determinat de instanţă pe baza analizei probatoriului administrat.
(C. Ap. Piteşti, s. a II-a civ. şi de cont. adm., dec. nr. 561 din 14 decembrie 2020, trimisă, în rezumat, de jud. dr. Viorel Terzea)
- Obiectul cererii
Reclamanţii PCI, PCCT, PCA, CD au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC Asigurare – Reasigurare CI SA, ca instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani datorate ca urmare a decesului fiicei, surorii respectiv nepoatei de fiică PCA:
– 200.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, pentru PCI, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a decesului fiicei PCA; – 200.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, pentru PCCT, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a decesului fiicei PCA; – 150.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, pentru PCA, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a decesului surorii PCA; – 50.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României, pentru CD, reprezentând despăgubiri morale ca urmare a decesului nepoatei de fiică PCA; – 50.000 lei pentru PCI şi PCCT, reprezentând prejudiciul material pe care l-au înregistrat ca urmare a decesului fiicei. Totodată solicită obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor.
În motivare cererii s-a arătat că în data de 17.06.2017, ca urmare a unui accident de circulaţie a decedat atât victima PCA, cât şi persoana responsabilă de producerea acestuia, conducătorul auto DRG. Urmare a producerii acestui accident rutier, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea s-a format dosarul nr. […] iar, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov nr. […] s-a dispus preluarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea în vederea continuării urmăririi penale.
De asemenea s-a mai precizat că din cercetările efectuate în cauza penală s-a reţinut că accidentul rutier s-a produs din culpa conducătorului auto DRG, care a rulat cu o viteză mare în curbă la dreapta, pe un carosabil umed, în condiţii de ploaie, acesta părăsind banda sa de mers, pătrunzând pe contrasens, unde a intrat în impact cu autoutilitara Volvo. În plus s-a mai arătat de către recurenţi că potrivit raportului de expertiză medico-legală – autopsie cu numărul 274/Aut din data de 19.06.2017, moartea numitei PCA a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio-cervical cu fractură, disjuncţie atlanto-occipitală în cadrul unui politraumatism cu multiple fracturi şi rupturi de organe interne, leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure, posibil în condiţiile unui accident rutier produs la data de 17.06.2017 în calitate de pasager, între leziunile constatate şi deces există legătură directă de cauzalitate, sângele recoltat de la cadavru nu conţinea alcool.
Totodată s-a mai precizat de către reclamanţi că prin Ordonanţa nr. […], Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă (…), vătămare corporală din culpă (…) întrucât a intervenit decesul autorului faptelor.
Reclamanţii au mai arătat că dispariţia intempestivă a rudei în împrejurările mai sus descrise, consecinţă a faptei ilicite, a creat acestora un prejudiciu afectiv care se concretizează în suferinţele psihice intense pe care le-au trăit de la producerea evenimentului rutier şi pe care le trăiesc în continuare.
În ce priveşte suma de 50.000 lei cu titlu de daune materiale, solicitată de PCI şi PCCT s-a precizat că aceasta reprezintă cheltuielile pe care le-au efectuat cu înmormântarea, pomenirile de la 3 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 1 an, 1 an şi 6 luni, taxele pentru ridicarea cadavrului de la morga, bunurile date de pomană la 1 an, respectiv haine şi obiecte de mobilier, monumentul funerar, concesionarea locului de veci etc. II. Apărarea formulată de pârâtă (…)
Referitor la daunele materiale solicită instanţei să reţină incidenţa disp. art. 22 lit. b) din Norma ASF nr. 39/2016 (în vigoare la data emiterii poliţei RCA) care impun ca aceste cheltuieli directe şi indirecte prilejuite de înmormântare să fie probate cu documente justificative. În acest sens s-a precizat de către pârâtă că toate documentele justificative depuse la dosar şi comunicate însumează un cuantum de 7.553,45 lei, restul sumei solicitate nefiind dovedită cu înscrisuri justificative.
În ce priveşte daunele morale s-a solicitat de către pârâtă să se constate că sumele solicitate de către reclamanţi sunt pag. 1 7/26/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Jurisprudenta Revista Romana de Jurisprudenta 2 din 2021
nejustificat de mari, întrucât sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză, ci ele trebuie sa aibă caracter compensatoriu pentru o suferinţa certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşită de asigurat.
III. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1910 din 23.07.2020 a Tribunalului Argeş s-a a admis, în parte, cererea formulată de reclamant, a fost obligată Societatea de Asigurare-Reasigurare CI la plata către reclamanţi a următoarelor sume: 50.000 euro echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii către reclamantul PCI, reprezentând despăgubiri morale; 50.000 euro echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii către reclamanta PCCT, reprezentând despăgubiri morale; 20.000 euro echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii către reclamantul PCA, reprezentând despăgubiri morale; 10.000 euro echivalentul în lei la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii către reclamanta CD, reprezentând despăgubiri morale şi 50.000 lei către reclamanţii PCI, PCCT, reprezentând despăgubiri materiale.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că din cercetările efectuate în cauza penală s-a reţinut că accidentul rutier s-a produs din culpa conducătorului auto DRG (…).
S-a mai constatat de instanţa de fond că din probele administrate rezultă că înainte de producerea tragicului eveniment care a avut ca urmare decesul fiicei, surorii respectiv nepoatei de fiica PCA, reclamanţii au avut cu aceasta relaţii strânse, apropiate, armonioase de afecţiune şi au locuit şi gospodărit împreună cu aceştia. În acest sens s-a apreciat de instanţa de fond că dispariţia intempestiva a numitei PCA, în împrejurările mai sus descrise, a creat reclamaţilor un prejudiciu afectiv care se concretizează în suferinţe psihice intense pe care le-au trăit de la producerea evenimentului rutier şi pe care le trăiesc în continuare.
Pe de altă parte Tribunalul a apreciat că suma de bani acordată cu titlul de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa în măsura posibilă suferinţele pe care le-a îndurat întrucât sub nici o forma suma acordată nu poate reprezenta echivalentul valoric al vieţii unei persoane.
În ce priveşte daunelor materiale solicitate de reclamanţii PCI şi PCCT s-a constatat de instanţa de fond că acestea reprezintă cheltuielile pe care le-au efectuat cu înmormântarea, pomenirile de la 3 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 1 an, 1 an şi 6 luni, taxele pentru ridicarea cadavrului de la morga, bunurile date de pomană la 1 an, respectiv haine şi obiecte de mobilier, monumentul funerar, concesionarea locului de veci, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. IV. Calea de atac a apelului
Împotriva sentinţei mai sus menţionate au formulat apel atât reclamanţii PCI, PCCT, PCA, CD, cât şi pârâta SC Asigurare – Reasigurare CI SA.
- Apelanta-pârâtă Societatea de Asigurare – Reasigurare CI S.A. solicită, în apelul său, schimbarea în tot a hotărârii instanţei de fond, stabilirea cuantumului daunelor materiale la nivelul sumei dovedite cu documente justificative, respectiv 7.553,45 lei, reducerea cuantumului daunelor morale stabilite de către instanţa de fond în favoarea reclamanţilor la un nivel rezonabil, proporţional cu prejudiciul efectiv produs fiecăruia în parte, pentru următoarele considerente:
- instanţa de fond a stabilit în mod greşit cuantumul despăgubirilor materiale la nivelul sumei solicitate de 50.000 lei, raportându-se exclusiv la depoziţiile martorilor audiaţi în cauză. În acest sens s-a solicitat instanţei de apel să se constate că nu se poate acorda reclamanţilor PCI, PCCT (părinţii victimei) întreaga sumă solicitată, de 50.000 lei întrucât disp. art. 22 lit. b) din Norma ASF nr. 2 9/2016 (în vigoare la data emiterii poliţei RCA) raportat la dispoziţiile art. 1.392 C. civ. impun ca aceste cheltuieli directe şi indirecte prilejuite de înmormântare să fie probate cu documente justificative, nu prin depoziţii ale martorilor. De asemenea s-a mai arătat de către reclamantă că toate documentele justificative depuse la dosar însumează un cuantum de 7.553,45 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastas, monument funerar, concesionarea locului de veci, servicii religioase, restul sumei solicitate nefiind dovedită cu înscrisuri justificative.
Referitor la înscrisurile depuse la termenul din 14.06.2019 apelanta a precizat următoarele: – un bon fiscal în val. de 3.628 lei, parţial lizibil, este emis la 08.05.2016, anterior decesului fiicei reclamanţilor şi în consecinţă nu poate fi luat în considerare; – doua facturi/chitanţe de achitare a rapoartelor de expertize extrajudiciare în cuantum de câte 900 lei, reprezintă cheltuieli proprii ale reclamanţilor care nu pot fi încadrate în categoria cheltuielilor directe şi indirecte prilejuite de înmormântare, astfel cum prevăd disp. art. 22 lit. b) din Norma ASF nr. 39/2016 şi disp. art. 1.392 C. civ. (cel care a făcut cheltuieli în caz de deces al victimei, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor)
- Referitor la capătul de cerere care vizează acordarea daunelor morale, apelanta solicită a se reţine că instanţa de fond nu a avut în vedere că realizarea scopului de protecţie socială a victimelor accidentelor rutiere trebuie să fie în strânsă corelaţie cu îndeplinirea obiectivelor reglementării europene în materia asigurării de răspundere civilă auto, respectiv garantarea unui tratament comparabil şi a unei despăgubiri adecvate.
Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere, pe lângă criteriile referitoare la consecinţele negative suferite de reclamanţi pe plan psihic şi necesitatea stabilirii unui anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
De asemenea se mai arată de către apelantă că suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, respectiv de modificare importantă a nivelului de trai anterior evenimentului, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat. O interpretare contrară ar conduce la concluzia absurdă/nefirească că doar prin asigurarea unui confort material nespecific veniturilor/patrimoniului s-ar putea obţine alinarea unei suferinţe cauzată de pierderea cuiva drag.
- Apelanţii-reclamanţi PCI, PCCT, PCA, CD în motivarea apelului critică sentinţa sub aspectul cuantumul daunelor morale. În acest sens s-a arătat de către reclamanţi că instanţa de fond nu a cont de rapoartele de psihodiagnostic şi evaluare clinică nr. 28/14.06.2019, respectiv nr. 29/14.06.2019, ambele întocmite de d-na psiholog […], prin care se stabilesc criterii obiective de determinare a prejudiciului psihologic suferit de reclamanţii PCI, PCCT ca urmare a pierderii fiicei în împrejurările producerii accidentului de circulaţie din data de 17.06.2017.
De asemenea apelanţii-reclamanţi mai arată că martorii au arătat că între victimă şi bunica maternă, reclamanta C.D., au existat relaţii strânse de afecţiune, bunica contribuind la creşterea şi educarea victimei.
pag. 2 7/26/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Jurisprudenta Revista Romana de Jurisprudenta 2 din 2021
Totodată apelanţii au depus cu titlul de practică judiciară sentinţa nr. 232/ 08 mai 2019 (Anexa nr. 2), pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s. pen. în dosarul nr. 1508/288/2019, definitivă prin decizia Curţii de Apel Piteşti, s. pen. nr. 731/19 septembrie 2019 (Anexa nr. 3 – în extras de pe portaluljustitie-ag.ro), care reprezintă o situaţia similară şi în care au fost acordate daune morale într-un cuantum mai mare.
- Hotărârea instanţei de apel
În prealabil în raport de data accidentului (17.06.2017) Curtea constată că se impune a se stabili cadrul legal aplicabil. În acest sens se reţine că la data producerii accidentului era aplicabilă O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, intrată în vigoare la data de 19 septembrie 2016 şi abrogată la data de 7 iulie 2019, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.
132/2017. Având în vedere caracterul special al acestui act normativ, urmează a se aplica cu prioritate conform regulii „specialul derogă de la general” (specialia generalibus derogant”), urmând a se aplica în completare dispoziţiile actualului Cod civil.
Întrucât actul normativ menţionat nu stabileşte regulile de evaluare pe cale judiciară a prejudiciului în condiţiile art. 21 din O.U.G. nr. 54/2016 stabileşte doar reguli pentru evaluarea prejudiciului pe cale amiabilă, înseamnă că vor fi aplicabile regulile prevăzute de C. civ., în materia răspunderii civile delictuale, pentru evaluarea pe cale judiciară a prejudiciului cauzat fie de victimele accidentelor rutiere, fie de persoanele îndreptăţite a solicita indemnizarea prejudiciului prin ricoşeu.
- În ce priveşte apelul formulat de pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare CI S.A. Curtea constată că este întemeiat doar, în parte, în ce priveşte cuantumul daunelor materiale acordate reclamanţilor.
În ce priveşte susţinerea apelantei conform căreia instanţa de fond a realizat o încălcare a dispoziţiilor art. 22 lit. b) din Norma ASF nr. 39/2016 atunci când în procesul de cuantificare al daunelor materiale a luat în considerare şi depoziţiile testimoniale Curtea constată că este neîntemeiată.
Potrivit art. 22 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 39/2016, aplicabilă în cauză, prevede că în cazul decesului, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale sau al decesului unor persoane, pe cale amiabilă, se au în vedere următoarele: (i) cheltuieli directe şi indirecte prilejuite de înmormântare, probate cu documente justificative; (ii) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la lit. a), dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; c) daunele morale se evaluează pe baza punctajului comunicat de către Institutul Naţional de Medicină Legală şi publicat de către A.S.F. pe site-ul propriu, precum şi a altor documente justificative ce particularizează cazul. Pentru pretenţiile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate prezenta documente pentru dovedirea acestora.
Art. 22 alin. (2) din Norma ASF nr. 39/2016 arată că în cazurile în care despăgubirile sunt stabilite prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Din analiza normei legale menţionată rezultă că doar în procedura de stabilire a despăgubirilor pe cale amiabilă, iar nu în cea judiciară, persoanele interesate trebuie să dovedească cheltuielile prilejuite de înmormântare, cu documente justificative.
Având în vedere domeniul de aplicare al normei precitate rezultă că pentru a se obţine repararea prejudiciul material, în condiţiile art. 1.392 C. civ. persoana îndreptăţită poate face proba prejudiciului cu orice mijloc de probă, deci inclusiv depoziţii testimoniale, aplicându-se regulile dreptului comun în materie de probaţiune prevăzute de art. 309 C. pr. civ., în condiţiile în care nu există o normă legală expresă care să stabilească modalitatea de dovadă a prejudiciului în faţa instanţei de judecată.
În prezentul litigiu în mod corect instanţa de fond a luat în considerare în procesul de cuantificare a daunelor materiale şi declaraţiile testimoniale ale martorilor SCI (…) şi BRM (…), în raport de dispoziţiile art. 309 C. pr. civ. 2.În ce priveşte critica de apel conform căreia în mod greşit instanţa de fond a acordat eficienţă probatorie bonului fiscal din data de 8.05.2016 şi facturilor/chitanţelor achitate pentru întocmirea unor rapoarte de expertiză de către un psiholog Curtea reţine că este de asemenea întemeiată.
Potrivit art. 1.357 C. civ. prejudiciul poate fi reparat pe cale judiciară atunci când se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită. De asemenea conform art. 1.392 teza C. civ. persoana care a efectuat cheltuieli cu înmormântare este îndreptăţită să obţină restituirea acestora.
În prezentul litigiu instanţa de fond în mod greşit a apreciat că suma de 5.428 lei, formată din suma de 3628 lei aferentă bonului fiscal din data de 8.05.2016 şi suma de 1800 lei, reprezentând contravaloarea rapoartelor de expertiză extrajudiciară, se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, reprezentată de accidentul din data de 17.06.2017.
În ce priveşte suma de 3.628 lei se constată că a fost solicitată în baza unui bon fiscal din data de 8.05.2016 (…), anterior datei accidentului, fiind evident că respectiva cheltuială nu se află într-o legătură de cauzalitate cu fapta ilicită. În ce priveşte suma de 1800 lei Curtea constată că aceasta reprezintă contravaloarea rapoartelor de psihodiagnostic şi evaluare clinică realizate de psiholog (…) şi de asemenea nu se află într-o legătură de cauzalitate cu accidentul. Din analiza respectivelor rapoarte rezultă că obiectivul acestora l-a reprezentat doar evaluarea consecinţelor produse pe plan psihic de intervenirea decesului numitei PCA. În aceste condiţii Curtea constată că scopul respectivelor cheltuieli nu l-a reprezentat înlăturarea consecinţelor produse de decesul intervenit, ci doar preconstituirea unei probe pentru a justifica solicitarea de acordare a daunelor morale. O atare concluzie este confirmată şi de critica apelanţilor-reclamanţi care a au susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de cele două rapoarte realizate de psihologul […].
- În ce priveşte critica de apel formulată de pârâtă privind cuantumul daunelor morale Curtea urmează să le respingă pentru considerentele expuse în analiza apelului formulat de reclamanţi.
- În ce priveşte apelul reclamanţilor privind cuantumul daunelor morale Curtea urmează a îl respinge pentru următoarele considerente:
Referitor la daunele morale solicitate de reclamant pentru suferinţele fizice şi morale suportate, Curtea reţine că potrivit art. 1.391 alin. (2) teza a I-a C. civ. „instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei”.
Prin norma legală citată se consacră pe cale legislativă posibilitatea indemnizării pe cale pecuniară a prejudiciului cauzat pag. 3 7/26/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Jurisprudenta Revista Romana de Jurisprudenta 2 din 2021
persoanelor menţionate ca urmare a intervenirii decesului victimei unei fapte ilicite. Sumele de bani astfel plătite nu reprezintă o veritabilă reparaţie prin echivalent a prejudiciului, ci mai degrabă o compensare pentru suferinţa cauzată, victima fiind astfel sprijinită pentru a depăşi mai uşor dificultăţile din viaţa cotidiană create prin fapta delictuală, acţionând totodată cu rol de prevenţie în scopul descurajării săvârşirii unor fapte ilicite similare.
Analiza textului art. 1.391 C. civ. relevă drept criterii în aprecierea prejudiciului nepatrimonial al victimei indirecte gradul de afecţiune existent între aceasta şi victima directă faptului ilicit, funcţionând o prezumţie simplă în favoarea existenţei acestor legături sentimentale apropiate cu soţul sau soţia, ascendenţii, descendenţii, fraţii ori surorile.
Totuşi prezumţia mai sus menţionată are incidenţă doar în ce priveşte existenţa unui prejudiciu afectiv, iar nu şi a intensităţii acestui prejudiciu, astfel că acest aspect urmează a fi determinat de instanţă pe baza analizei probatoriului administrat.
Totodată se mai reţine că astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa naţională şi europeană, judecătorul, evaluând daunele morale, nu are în vedere repunerea părţii în situaţia anterioară accidentului, acest lucru fiind de altfel imposibil în situaţia dată, ci procurarea unor satisfacţii de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea morală de care reclamanţii au fost privaţi, cu evitarea deturnării scopului răspunderii civile în sensul fie al stabilirii unor pedepse private pentru cel care răspunde, fie al acordării unei satisfacţii pur teoretice.
În legătură cu natura daunelor morale, aşa cum se desprinde din literatura juridică şi din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităţilor materiale şi întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar şi nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanţei în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale.
În ceea ce priveşte despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului, este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă.
În ceea ce priveşte criteriul jurisprudenţei instanţelor de judecată, Curtea constată că jurisprudenţa invocată de fiecare dintre apelanţi nu obligă instanţa de judecată să analizeze efectiv anumite decizii de speţă şi să stabilească sume echivalente în cauza dedusă judecăţii, o astfel de interpretare nefiind conformă efectelor pe care legea le conferă hotărârilor judecătoreşti în sistemul de drept românesc.
Pentru instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, jurisprudenţa constituie un reper prin intermediul căruia poate da eficienţă criteriilor de proporţionalitate a daunelor stabilite, fără ca în baza acestui reper să se poată reţine obligaţia pentru instanţă de a se raporta la hotărârile judecătoreşti depuse de către una dintre părţi, în condiţiile în care jurisprudenţa este vastă în materie, iar circumstanţele concrete ale cauzelor sunt diferite.
În prezentul litigiu în mod corect a apreciat instanţa de fond asupra cuantumului daunelor morale în raport de probele administrate, chiar dacă în analiza întreprinsă nu a făcut referire, în mod punctual, la fiecare probă analizată. Astfel, în stabilirea cuantumului daunelor morale în cuantum de 100.000 euro acordată reclamanţilor P.C.I. şi P.C.C.T., în calitate de părinţi, 20.00 euro acordată reclamantului P.C.A., în calitate de frate al victimei şi 10.000 euro către reclamanta C.D., în calitate de bunică, s-a avut în vedere legătura acestora de rudenie cu persoana decedată, precum şi durerea încercată de aceştia ca urmare a decesului, astfel cum rezultă din rapoartele de psihodiagnostic şi evaluare clinică realizate de psiholog […] şi din declaraţiile testimoniale ale martorilor […] şi […].
Suma totală de 130.000 euro s-a acordat cu respectarea criteriilor mai sus menţionate în condiţiile în care persoana decedată locuia cu reclamanţii şi era o legătură de afecţiune puternică între victimă şi reclamanţii mai sus menţionaţi. De asemenea suma mai sus menţionată corespunde şi exigenţelor principiului proporţionalităţii şi nu poate fi considerată ca fiind de natură a cauza o îmbogăţire a reclamanţilor, astfel cum s-a susţinut de către recurenta-pârâtă în condiţiile în care suma respectivă este menită să ofere o satisfacţie echitabilă cu privire la prejudiciul cauzat reclamanţilor ca urmare a decesului numitei P.C.A. Astfel, este indubitabil că intervenirea decesului unei persoane este de natură să determine un prejudiciu persoanelor aflate în relaţie de rudenie cu victima, prejudiciu ce este cuantificat de către instanţa de judecată conform regulilor precizate anterior.
În ce priveşte critica de apel conform căreia instanţa de fond ar fi realizat o încălcare a paragrafului nr. 20 al Directivei 2009/13 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2019 Curtea reţine că este neîntemeiată. În primul rând se potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene la aplicarea dreptului naţional, instanţele naţionale chemate să îl interpreteze sunt ţinute să ia în considerare ansamblul normelor dreptului respectiv şi să aplice metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru interpretarea sa, în măsura posibilului, în lumina literei şi a spiritului directivei în cauză pentru a atinge rezultatul urmărit prin aceasta şi pentru a se conforma astfel art. 288 al treilea paragraf TFUE (a se vedea în special Hotărârea Pfeiffer şi alţii, C397/01-C403/01, EU:C:2004:584, pct. 113 şi 114, precum şi Hotărârea Kücükdeveci, C555/07, EU:C:2010:21, pct. 48). Totodată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a mai decis că principiul interpretării conforme a dreptului naţional cunoaşte anumite limite. Astfel, obligaţia instanţei naţionale de a se referi la dreptul Uniunii atunci când interpretează şi aplică normele relevante ale dreptului intern este limitată de principiile generale ale dreptului şi nu poate fi utilizată ca temei pentru o interpretare contra legem a dreptului naţional (a se vedea Hotărârea Impact, C268/06, EU:C:2008:223, pct. 100, Hotărârea Dominguez, C282/10, EU:C:2012:33, pct. 25, şi Hotărârea Association de mediation sociale, C176/12, EU:C:2014:2, pct. 39).
În al doilea rând Curtea constată că respectiva Directivă a fost transpusă în dreptul naţional prin intermediul O.U.G. nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, astfel cum rezultă din art. 41 din respectivul act normativ. Însă, astfel cum s-a arătat, acest act nu prevede criterii de cuantificare a daunelor morale, fiind aplicate dispoziţiile Codului civil, precum şi principiile conturate în
practica judiciară şi în doctrina de specialitate.
În al treilea rând se impunea ca apelantul-pârât care a invocat nerespectarea paragrafului nr. 20 al Directivei 2009/13 a pag. 4 7/26/2022 : office@avocatvasilebruma.ro
Jurisprudenta Revista Romana de Jurisprudenta 2 din 2021
Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2019 să dovedească faptul că prin modalitatea de determinare a cuantumului daunelor morale s-a încălcat principiul tratamentului comparabil în raport cu alte victime ale unor accidente intervenite pe teritoriul Uniunii Europene.
Curtea constată că apelantul nu a făcut o astfel de dovadă, ci doar a depus hotărâri judecătoreşti ale instanţelor române, prin care s-au acordat daune morale, în cuantum variabil, în funcţie de specificul fiecărui litigiu. Nu se poate considera că a intervenit o încălcare a principiului comparabilităţii în condiţiile în care din simpla lectură a hotărârilor judecătoreşti depuse de părţi se constată că situaţiile de fapt sunt diferite, fiecare litigiu având propriile particularităţii, ceea ce a justificat o determinare diferită a cuantumului daunelor morale, în condiţiile în care nu există consacrate, pe cale legislativă, criterii obiective de determinare a cuantumului daunelor morale.
În ce priveşte critica apelanţilor-reclamanţi conform căreia instanţa de fond nu a ţinut cont de toate probele administrate, atunci când a stabilit cuantumul daunelor morale, Curtea reţine că o asemenea susţinere este neîntemeiată. Este real că instanţa de fond nu a realizat o analiză punctuală a fiecărei probe administrate, ci a realizat o analiză de ansamblu a probelor administrate, însă un asemenea procedeu nu este realizat cu încălcarea legii, în condiţiile în care instanţa a expus argumentele care au justificat soluţia adoptată.
În plus probele administrate de către apelanţii-reclamanţi nu justifică o majorare a cuantumului daunelor morale, astfel cum s-a solicitat pe calea apelului exercitat de aceştia. Astfel, în primul rând, este de constatat că deşi au fost depuse două rapoarte realizate de psihologul […], acestea îi privesc doar pe reclamanţii PCT şi PCI. Deşi în cuprinsul respectivelor rapoarte s-a propus ca reclamanţii respectivi să realizeze psihoterapie de orientare integrativă şi cognitiv-comportamentală o anumită perioadă de timp, nu au fost administrate probe de către respectivi reclamanţi, ce au beneficiat de asistenţă juridică de specialitate, pentru a dovedi că au participat la acest gen de şedinţe recomandate de psihologul mai sus menţionat, situaţie care ar fi putut justifica o majorare a cuantumului daunelor morale.
De asemenea aceleaşi înscrisuri deşi menţionează existenţa unor urmări pe plan afectiv determinare de intervenirea decesului fiicei PCA, acestea sunt specifice intervenirii unui deces al copilului, iar acordarea unei sume de 50.000 euro, reprezintă o sumă echitabilă pentru indemnizarea prejudiciului afectiv determinat de intervenirea decesului.
Este real că martora […] a arătat că după accident fratele, mama şi tatăl au avut nevoie de consiliere psihologică, însă din respectiva declaraţie nu rezultă perioada pentru care a fost necesară respectiva consiliere. În plus în măsura în care s-au realizat astfel de şedinţe reclamanţii aveau posibilitatea de a depune înscrisuri doveditoare sub acest aspect.
De asemenea din analiza atât a declaraţiei martorei […], cât şi a martorului […], nu rezultă decât un prejudiciu firesc determinat de intervenirea decesului unui membru de familie, care locuia împreună cu reclamanţii, existând relaţii puternice de afecţiune, ipoteză în care sumele acordate sunt echitabile şi respectă principiile mai sus menţionate.
În aceste circumstanţe prejudiciul acordat de instanţa de fond, în raport de probatoriul administrat şi de circumstanţele particulare ale prezentei cauze, corespunde regulilor enunţate anterior, nefiind administrate în faza apelului probe suplimentare din care să rezulte o amploare mai mare a prejudiciului cauzat reclamanţilor.
În ce priveşte hotărârile judecătoreşti invocate de către apelanţii-reclamanţi, astfel cum s-a arătat anterior, respectivele hotărâri nefiind izvor de drept, pot contribui doar la o apreciere a instanţei de judecată în cuantificarea cuantumului daunelor cu respectarea principiului proporţionalităţii şi echităţii.
Însă astfel cum s-a precizat Curtea consideră că daunele morale acordate de instanţa de fond corespund exigenţelor impuse de principiul echităţii şi proporţionalităţii, astfel că nu se impune o redimensionare a cuantumului daunelor morale, în sensul solicita de apelanţii-reclamanţi.
Pentru considerentele expuse Curtea în temeiul art. 480 C. pr. civ. va respinge apelul reclamanţilor şi va admite, în parte, apelul pârâţilor.
Publicat în „REVISTA ROMÂNĂ DE JURISPRUDENŢĂ” cu numărul 2 din data de 30 aprilie 2021
